“Am două fete gemene de 7 ani. Nu au acceptat niciodata suzeta, nici cu biberonul nu au fost prietene bune… lor le-a placut gustul laptelui direct de la sursa, linguseala fără margini și cred că sentimentul că fiecare, la rândul ei, este doar cu mine. Le-am alăptat până la 3 ani, pe rând sau în tandem. Soțul meu ne-a sprijinit total, le prelua pe rând când erau mici, eu le alăptam… el le plimba și le adormea, le ținea în brațe când plângeau. Aș spune că au început să își suga degetele la 4-5 luni, fiecare în stilul ei și prin metoda proprie … asa cum fac totul În timp, obiceiul a devenit dependență , deși am încercat de multe ori să introducem suzeta, în diferite forme și mărimi , considerând că va fi mai ușor să renunțăm la ea. Atât eu cât și sora mea am supt degetul până când am început școala , în jur de 7 ani. Tiparul se repeta. Îndârjirea era foarte mare. Le explicam că nu este sănătos , că nu este în regulă să bage toți microbii în gură , că dințișorii lor vor avea de suferit, că pot alege alte metode să se liniștească , să învârtă părul pe deget, marginea tricoului, să ia în brate plusul preferat, pernuța, păturica …. nimic nu a ținut . Vizitele la medicul stomatolog erau regulate (am mers la 2 medici, încercând abordări diferite), fiecare dintre ei au fost rugați ca dupa consult să le vorbească și să încerce să ajungă la ele, dar fără succes.

Atunci mi-am reamintit că la un moment dat mă gândisem să vorbesc cu Ana, dar tot amânasem având în vedere că erau destul de mici și că discuțiile despre Ortodonție ar fi fost premature. Mi-am dat seama că pierdusem contactul ei așa că am căutat alternativ și când am reușit să iau legatura cu ea m-a întrebat dacă sunt dispusă să încerc …altceva, explicându-mi că ea vedea acum ALTFEL cavitatea bucală și corpul. Am stabilit o întâlnire , în care le-a văzut pe fete, le-a cerut să îi arate cum și ce degete sug. Apoi a rămas că ne întâlnim la distanță așa că am stabilit ziua și am rezervat 2h, dupa ce în prealabil m-a pus să îi răspund la o serie întreagă de întrebări, să mă gândesc la perioada înainte de conceperea lor cu 9 luni, perioada de sarcina, primul an de viață . Cu răbdare și atenție la detalii, mi-a explicat ce trebuie să urmăresc… mi-a povestit, m-a ascultat și apoi mi-a dat ” tema pentru acasa” . M-a ghidat pe calea cea mai potrivită și mi-a arătat drumul, dar pentru mine a început greul pentru că nu este tocmai la îndemână să îți amintești tot felul de întâmplări și să îți asumi ce era nevoie. Am vorbit cu mama, cu soțul, am scris și mi-am urmat instinctul până la conflictul pe care l-am simțit cel mai aproape. Apoi am urmat pașii pe care Ana i-a descris când mi-a explicat cum să le vorbesc in somn . Wow, eram aproape gata… dar nu a mers din prima…nici din a doua pentru că adormeam lângă ele și mă trezeam prea târziu … așa că am așteptat , mi-am dat răgaz mie, Ana mă pregătise spre răbdare, spre acceptarea a tot ce se întâmplă .

După 5-6 zile am simțit că venise momentul să fac sleep talk cu ele. Procesul a durat 4 seri, apoi am întrerupt pentru că au plecat la bunici. În prima dimineață , după ce s-au trezit, verișorii mi-au dat vestea (erau ca în tabără , dormiseră toți 4 în camera băieților ) că nu au supt degetele. Ei…dar chiar așa să fie? Am mai așteptat o seara și vestea bună a continuat. Nu au supt nici în seara următoare . Mamei îi spusesem ce urmărim așa că a verificat în timpul nopții… Nu-și mai sugeau degetele. MINUNAT!!!

Am vorbit la telefon și le-am spus că sunt foarte mândră de ele. Si într-adevăr eram.
Urma confirmarea finală : se întorceau acasă . Locul lor, patul lor, faptul că eram lângă ele să le citesc povestea, linguseala de seara cu noi doi… S-a facut seara, am menționat că eu cred că va trebui să facem o petrecere să sărbătorim că nu mai sug degetele. Mi-au spus că nu mai sug și că așa va fi. Mă uitam la guritele lor, la cum și-au pus mânuțele sub cap…cum dormeau ca doi îngerași … Am sfârșit prin a face petrecere în 3 după-amiezi Mulțumesc Ana, recunoștința mea nu poate fi descrisă în cuvinte ”