Yin-Yang

Astăzi Soarele părăsește locusul genetic 59 și va lumina pentru câteva zile codonul 40, îmbinarea chimică ce vorbește despre modul în care construim vitalitatea fizică, naturală a organismului, despre cum alimentele și lichidele sunt transformate în energie la nivelul stomacului și al splinei, dar și despre ceea ce ne hrănește într-un plan mai profund al ființei.

Înainte să însoțesc marele astru, mai arunc o privire sinoptică asupra lui 59, privire pe care o împărtășesc acum cu tine.

”Puterea sexuală a celui de-al 59-lea Dar, este deosebit de contradictorie - spune Richard Rudd - ea este în același timp creativă și distructivă.

La nivelul aurei umane, ea distruge orice tipar interferent care separă oamenii.

Cu alte cuvinte, ea dizolvă identitatea sau egoul. În calitatea sa de nucleu al sexualității pe toată suprafața planetei, al 59-lea dar are la bază un profund tipar non-linear.

Atunci când știința modernă a explorat pentru prima dată teoria haosului, s-au nascut începuturile înțelegerii celei de-a 59 Chei a genelor.

Însăși natura energiei sexuale este sălbatică, organică, și de nestăpânit, dar ea urmează totodată, în ciuda haosului, tipare universale.

Forța sexuală este o forță în spirală, motiv pentru care toate viețuitoarele au geometrii fundamentale similare, in spirală. Această forță dă naștere la ceea ce cunoaștem în natură sub numele de geometrii fractale - sisteme identice cu ele însele, care sunt toate conectate între ele, dar în același timp cu totul unice. Aceste geometrii și tipare transformaționale creative se regăsesc și în cadrul relațiilor umane.

Puterea intimității umane este puterea a două aure umane care interacționează pentru a da naștere unei a treia, simultan cu sublimarea, în acest proces, a celor două aure inițiale.

Cu cât mai diferențiate sunt aurele inițiale, cu potențialul  pentru transcendență este mai mare”- a 59-a Cheie a Genelor, cu Darul Intimității

Avem întotdeauna nevoie de 2 poli, opuși, contrastanți, fricționali, iar mutația plexului solar despre care vorbesc tradițiile mistice și cartea Cheile Genelor, asigură contextul în care cei 2 vectori se vor întâlni.

Așa vom reuși probabil în spirit evoluționist, să cuprindem dualitatea, conceptul lui Unu.

Nu cred că azi sexualitatea e neapărat un subiect tabu, ci mai degrabă un subiect în care bâjbâim, presupunem, suntem nesiguri, necinstiți în cuprinderea fundamentelor, omitem că nu știm, din indiferență sau din falsă certitudine, manifestăm uneori o impresie strâmbă că putem cuprinde complexitatea procesului. Oamenii sunt speriați, rușinați sau vinovați, nu își înțeleg sănătos pulsiunile sexuale sau nu cuprind fenomenul intim de conectare cu celălalt.

Sexualitatea e cuprinsă de factori biologici, psihologici, temporali, sociali, economici, politici, culturali, etici, istorici, religioși sau spirituali.

Sexualitatea nu e doar despre ceea ce se vede, expresivitate sexuală, ci mai degrabă ceva criptic, ce nu se vede.

Sexualitatea nu e doar despre ce se spune, atracție, declarație sexuală, ci acel ceva de dincolo de ce se spune.

Sexualitatea este o combinație de încredere, energie, carismă, empatie, autenticitate și conversație (ce provine din „conversatio”,derivat din verbul latin „conversari”, ce însemna „a se întoarce împreună cu cineva”, sau „a se angaja într-o relație de asociere”; verbul este format din prefixul „con-”„împreună” și verbul „versare”-o formă frecventativă a lui „vertere”ce semnifică „a întoarce” sau „a roti”; ne rotim, ne înșurubăm în jurul altui om).

Sexualitatea nu e doar despre cum se face, despre comportament sexual, ci mai degrabă despre acuratețea percepției calității vibrației, creată la întâlnirea celor doi.

Sexualitatea are de-a face cu conștiența de sine, cu conștiența lui 2 sau chiar cu cea colectivă.

Sexualitatea e un raport în primul rând cu tine, înainte de a-l felia cu un celălalt.

Sexualitatea nu poate fi algoritmată, sistematizată, cuprinsă în x modele sau y tehnici.

Sexualitatea nu e doar despre emoții ci ține strâns de percepții. Emoțiile vin să semnalizeze sub sau supraaprecieri ale minții sau dimpotrivă vin să aducă un preambul suculent erotismului atunci când mintea are interpretări echilibrate de realitate.

Până la urmă e un Dat ce are nevoie să fie descoperit și ulterior împărtășit.

Până la urmă e un Dar evolutiv ce are nevoie să fie rafinat.

Mintea, digestia, învățarea, dezvățarea, vindecarea, îmbolnăvirea, sexualitatea sunt procese, pe care omul azi le înțelege parțial și fragmentat, exact din incapacitatea perceptuală de a îmbina spontan contrariile, exact din nevoia inconștientă de a apăra un crez și de a-l respinge pe altul.

Mutația ce va avea loc în bazinul genetic uman, așa cum o descrie R. Rudd în carte, are punctul terminus de desfășurare, în cuplul biochimic de codoni 55/59, între forța yin și forța yang, modelul genetic de intimitate autentică, ca atare suntem forțați spre un nou tip de conștiență, spre a ne găsi centrul, pentru ca ulterior să relaționăm cu centrul celorlalți.

La Mircea Eliade sexualitatea este reprezentată de asemenea ca un fenomen polivalent, situat la intersecția dintre biologic, spiritual și cosmic. În viziunea sa, sexualitatea nu este doar o simplă funcție naturală, ci este încărcată de semnificații profunde și simbolice, reflectând adesea relațiile dintre om, sacru și cosmos. Eliade reușește să evidențieze multiplele fațete ale sexualității, de la dimensiunea sa creatoare și regenerativă până la potențialul său de a servi ca mijloc de transcendere și de atingere a unei realități superioare. Deși Sorana Țopa, actrita romancă de geniu (din perioada interbelică), cum o numea Cioran, femeia care l-a fascinat și exasperat pe Eliade și cu care a avut o relație obsendantă, spune la moartea lui: ”păcat de Mircea, nu s-a realizat”. Într-o scrisoare adresată scriitorului, Sorana îl invita la autodepășirea în doi: ” să urcăm pe cele mai înalte trepte ale spiritului analizându-ne, explicându-ne, desăvârșindu-ne unul pe altul”. Încerca să îi deschidă drumul spre ”coincidentia oppositorum” (unirea contrariilor), misterul totalității, concepte și termeni pe care istoricul religiilor i-a folosit intensiv în eseurile sale.