De mai bine de un secol, s-a cultivat o separare conceptuală între corp și minte, între fiziologie și psihologie.
În mediul academic și în practica clinică, această scindare a devenit aproape structurală, prevăzută în “fișa postului”: bolile „trupului” sunt domeniul medicinei, iar suferințele „psihicului–minte” — apanajul psihologiei sau psihiatriei.
Această diviziune, moștenită probabil din dualismul cartezian și din lipsa unei viziuni sistemice asupra vieții, a generat un sistem fragmentat, în care procesele corpului “de carne” și cele mentale sunt tratate ca entități independente, deși realitatea biologică le contrazice tot mai des.
Descoperirea și studiul celulelor T reglatoare (Tregs) — pentru care s-a acordat, zilele trecute, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2025 — reprezintă un exemplu elocvent al modului în care biologia începe să repare această fractură.
Tregs sunt celule-cheie în menținerea echilibrului imun și în prevenirea inflamației cronice. Cercetări recente arată că deficitele în activitatea acestor celule pot contribui la tulburări afective precum depresia sau anxietatea, nu prin mecanisme „psihologice” pure, ci prin dereglări fiziologice care influențează funcționarea creierului, producția de neurotransmițători și reactivitatea emoțională.
Astfel, depresia și tulburările de anxietate cu tot spectrul lor, nu mai pot fi înțelese doar ca stări ale psihicului, ci ca fenomene sistemice, în care biologia, psihologia și mediul interacționează continuu.
Această perspectivă integrativă contestă vechiul model de separare disciplinară și invită la o redefinire a sănătății mintale — nu ca o „problemă a minții”, ci ca o expresie a unor rețele fiziologice și psihice interdependente.
Poate că e momentul să redefinim ființa umană.
Poate că e momentul să dărâmăm, fiecare dintre noi, printr-un efort de cunoaștere și deschidere personală spre ceea ce ne arată noile descoperiri din neuroștiințe, zidurile de paradigme ridicate între medicină și psihologie.
Separarea a fost utilă cândva, ca metodă de cercetare. Dar, între timp, a devenit toxică, ca ideologie.
Ea ne-a făcut să credem că depresia și anxietatea sunt doar crize ale psihicului, nu și ale organismului.
Că suferința afectivă se tratează doar prin cuvinte, prin reconfigurări adaptative și comportamentale, ignorând restul corpului care suferă în tăcere.
În realitate, corpul vorbește mereu. Inflamația este limbajul lui preferat de expresie.
Afecțiunile psihice pot fi expresii ale unei tulburări fiziologice profunde, ale unui corp care și-a pierdut capacitatea de autoreglare, nu doar ale unei „minți slabe” sau perturbate.
Datele biologice recente nu mai lasă loc acestei iluzii: inflamația, imunitatea, stresul, neuroplasticitatea, starea afectivă, sănătatea mintală — toate sunt fețele aceluiași proces.
Avem nevoie acută să recunoaștem că psihologia fără fiziologie e o metafizică, iar medicina fără psihologie e mecanică pură.
Tregs nu sunt doar o descoperire medicală.
Ele sunt un semn — un memento biologic că echilibrul psihic nu poate exista fără echilibrul fiziologic și că vindecarea umană cere o abordare nouă, reîntregită.
Cred că este momentul să lăsăm vechile bagaje perimate, teoretice și practice, în colțul binemeritat al istoriei și să călătorim mai departe, ghidați de realitatea științifică a prezentului — una care ne arată cert cum omul este, de fapt, un tot unitar: biologic, cognitiv, emoțional și spiritual!
Comentarii