Recent am avut o discuție cu o clientă, care a ajuns la mine prin recomandarea unei colege.
Căuta metode de sanatate integrativa așa cum își închipuia că ar trebui să arate.
Mi-a spus direct, cu onestitate:
-Ana, metoda ta de lucru nu mi se pare spirituală.
Am simțit nevoia să înțeleg ce reprezentare are, cu ce compară:
-Ce înseamnă pentru tine "spiritual"?
-Cum, nu știi?
-Sinceră să fiu, nu sunt sigură că pot cuprinde sensul complex al acestui concept.
Cred că, fiecare dintre noi vede lucrurile prin prisma experiențelor proprii, percepție, educație, cultură, civilizație, mediul în care trăiește, etapa de viață în care e, etc.
Spune-mi însă la ce te așteptai să găsești în lucrul cu cu mine?
-Sensibilitate, să ne concentrăm pe emoții, să le facem mai ușor de suportat și să mă ajuți să le vindec.
-Asta ar însemna pentru tine "spiritual"?
-Da, exact.
-Știi, rolul meu nu este să aplic metode spirituale sau să mă focusez pe emoții într-un mod sensibil.
Misiunea mea este să aduc claritate, să te ajut să te centrezi în mijlocul dualităților vieții, să îți fiu alături în procesul de descoperire a ta sau în cel de înțelegere al corpului tău.
Lucrăm împreună să explorăm adâncimea genetică și manifestările ei, mai puțin evidente unui ochi neantrenat.
Sunt o mică parte a fractalului uman gânditor, căruia așa înteleg să-i sprijin raționalitatea.
Și vreau să-ți explic de ce.
Sensibilitatea e o stare, ce vorbește despre capacitatea de a percepe și de a reacționa la stimuli.
Ea poate fi emoțională (o persoană sensibilă la laudă/critică) sau fizică (de ex. sensibilitatea pielii la atingere, temperaturi extreme, substanțe chimice).
Emoțiile sunt reacții complexe ale organismului, care ne afectează atât pe plan psihic, cât și fizic.
Emoțiile sunt reacțiile tale, la realitatea din jur și au rădăcini adânci în chimia corpului.
Ele îți schimbă ritmul bătăilor inimii, respirația, chiar și felul în care se secretă hormonii și neurotransmițătorii.
Nu putem "vindeca" emoțiile, pentru că ele sunt parte din viețuirea și supraviețuirea noastră, sunt declanșate de sistemul nervos autonom.
Dar ce putem face este să le înțelegem și să le modulăm, să le transformăm din ceva ce ne copleșește, în ceva ce poate fi anticipat și trăit la intensități sănătoase.
Ei, în această situație sensibilitatea devine receptivitate.
Receptivitatea se referă la capacitatea unui organism sau sistem, de a percepe și de a răspunde în mod echilibrat și neutru la stimuli.
În domeniul biologiei și psihologiei, receptivitatea descrie deschiderea și acuitatea fină la stimuli externi sau interni.
Aceasta reprezintă un fel de neutralitate interpretativă.
O persoană cu o Receptivitate psihologică ridicată este capabilă să își adapteze gândurile, atitudinile, emoțiile și comportamentele în funcție de feedback-ul primit, fiind astfel deschisă la schimbare și învățare.
Receptivitatea construiește antifragilitate, flexibilitate, robustețe în gândire/simțire, precum și o adaptabilitate crescută în fața situațiilor sociale și personale complexe, facilitând astfel comunicarea și relațiile interumane armonioase.
În această călătorie, nu căutăm să "vindecăm" emoțiile, ci să le înțelegem, să le recunoaștem suportul biochimic ce le susține căci de la o emoție intensă - fie ea pozitivă (bucurie, euforie, satisfacție, mândrie) sau negativă (frustrare, furie, tristețe, teamă, rușine, vină) - până la dezechilibrul organismului ca boală, nu e decât un pas, se cheltuie multă energie și resurse moleculare, cu acest joc chimic, sus-jos.
Ținta așadar, nu e să le facem mai ușor de suportat ci să le dăm sens, să le modulăm intensitatea, să prevenim pierderile energetice, epuizările mitocondriale și boala.
-În concluzie, metoda mea de lucru este una care conduce la a ne “lua în stăpânire” stările, printr-un antrenament conștient al Receptivității.
Receptivitate ce contribuie apoi la sanatate integrativa.
Dacă simți și tu, că această abordare rezonează cu tine, scrie-mi, sunt aici să te sprijin în acest demers!
Comments