Eu cu Lalelele ne avem dragi dintotdeauna... cred că așa m-am născut cu ele în suflet.
Sau poate totuși abundența lor primăvara, în grădina bunicului patern, a trezit la ”conștiență” această prețioasă conexiune.
În arta retoricii, Aristotel vorbea despre 3 calități fundamentale la dezvoltarea persuasiunii unui discurs: ethos, logos și pathos.
...dacă ar fi să le traduc la lumea florilor, susțin că laleaua le deține pe toate trei.
Este un model ce face cinste retoricii inflorescente.
Te convinge simplu să nu treci nepăsător pe lângă ea.
Are o atitudine dreaptă, seducătoare, își deschide cupa lent în ritmul marelui astru, gestionând abil fiecare stadiu, însoțindu-l totodată de o gestica generoasă și binevoitoare.
Trezește emoție prin stilul vestimentar îngrijit, cu detalii puține, ce-i flatează mereu silueta, însă niciodată plictisitor și fad, deoarece alege culori vibrante și detalii elegante.
Cele pe care le-am cunoscut eu, erau suav mirositoare, aveau o esență aparte numai a lor și un tegument cu o atingere fină, senzuală.
Ce mai încolo încoace, percepția îmi arăta grație și stil.
Genul Tulipa chiar are o fire aleasă.
Una dintre specii, Semper Augustus, o lalea extrem de rară, a reușit să își câștige rangul de cea mai scumpă floare, ”regina lalelelor”.
În secolul XVII, prețul ei de cumpărare era suficient pentru a achiziționa o casă mare, pe cel mai frumos canal din Amsterdam. A declanșat o adevarată tulipomanie ce pare că a avut apogeul în februarie 1637, la declanșarea primei crize economice.
În dialogul ei cu lumea, Semper Augustus și-a slăbit puterea personală, punându-și accentele estetice în mâna unui virus.
N-a fost un tandem longeviv din păcate.
Cercetătorii olandezi, prin anii '20, au descoperit acest virus, dându-i numele de TBV sau „Tulip Breaking Virus”, virusul ce deteriorează culoarea uniformă a lalelelor.
Cu fiecare generație ulterioară, bulbii erau degradati viral din ce în ce mai mult, până când, într-o zi, au devenit prea slabi pentru a mai înflori, iar linia genetică s-a stins.
Azi pot să mi le ”renasc” ușor în litere și poezie pe cele din copilărie: ”căci doar când mă îmbrac într-o LALEA se ascunde noaptea în coapsa mea”:
Femeie trans, femeie trans -
Parentă ca un pas de dans,
Ursă albastră pe la bot
(pierdut în umbră, pot, nu pot)
Hortensii albe, numai două,
Preajilăvit fum, ca de rouă...
Femeie-stea, femeie-stea,
Rece și limpede și rea,
Doar când te îmbraci într-o lalea
Se ascunde noaptea-n coapsa ta...
Femeie trans, femeie trans -
Lucidă-n ultimul balans,
Frunză visată de un cal,
Cu nechezatul frez-banal,
Harnașament sentimental...
Femeie-cufăr călător,
Uitat în grabă pe-un vapor, nu face
Același dicționar-suspans:
Femeie trans, femeie trans...
Mihaela Grădinariu
Chiar zilele trecute am primit de la prietena mea Maria, de peste ocean, un calup de imagini, cu o lalea artistă, extrem de expresivă, impactantă, așa cum este și ea de fapt:
Alt mesaj i-a fost însoțitor grijuliu.
...mesajul trans-atlantic cu gând monosemantic:
“acum lalelele noastre s-au regăsit"
Și totuși frumusețea rămâne de-a pururea în ochii privitorului!
Pozele cu Lalele sunt inspirația Mariei în povestea acestei reîntâlniri!
Comments