Nici una din acțiunile noastre — fie că luăm micul dejun, ne întâlnim cu un prieten la o cafea, conducem mașina, ne împlinim prioritățile la job, ne propunem obiective de recreație, oferim donații pentru caritate, primim un cadou, ne preocupăm de sănătate sau decidem să facem schimbări în stilul de viață — nu pot fi făcute perfect.
Mulți dintre noi am fost învățați prin notele de la școală, evaluările părinților, familiei, anturajului, să fim perfecți: să fim copii perfecți, elevi perfecti, prieteni perfecți, angajati perfecți, vecini perfecți sau cetățeni perfecți.
Unii oameni petrec o cantitate enormă de timp și energie pentru a face lucrurile „perfecte” deoarece a fi perfect este „bun”, în evaluarea cu care mintea a fost train-uită o lungă perioadă.
Căutarea perfecțiunii devine adesea paralizantă fizic, conduce la burn out, determină mitocondriopatii, epuizează reusursele energetice ale corpului.
Soluția nu e să aduc suplimente naturale sau sintetice ci să întrerup pierderile, educând mintea spre altceva (ca la o cană fisurată, degeaba adaug lichid dacă nu sigilez locul de pierdere).
În cazul acesta spre impecabilitate.
Natura acțiunii nu contează, intenția în schimb da.
Impecabilitatea nu depinde de rezultat așa cum o face perfecțiunea.
Perfecțiunea este un rezultat, impecabilitatea este un proces.
O acțiune devine impecabilă atunci când este făcută echilibrat, dedicat, responsabil și când este acțiunea potrivită realizată cu intenția corectă.
Perfecțiunea este un produs finit.
Impecabilitatea este un mod de a vedea viul.
O viață impecabilă este o viață întregită, chiar și atunci când nu este perfectă.
Perfecțiunea poate fi semnul unui înțelept care nu există decât ca fantezie, dar impecabilitatea este semnul unui învățăcel ce respectă materia și se educă zilnic în integrarea opușilor.
Care este diferența?
Perfecțiunea este un produs finit. Depinde de evaluarea externă, de părerea cuiva.
Impecabilitatea este un produs neșlefuit, neterminat. Depinde de evaluarea internă. Poți fi impecabil fără acordul nimănui.
Dacă suntem în plină desfășurare olimpică la Paris, e util să ne reamintim de performanțele Nadiei Comăneci la Montreal. Ea ne-a arătat în iulie 1976, o execuție impecabilă la paralele, o execuție pentru care tabela de marcaj nu era pregătită, fiind considerată imposibilă nota maximă.
A intrat in istoria sportului mondial cu încă alte 6 note de 10, pentru modul de realizare al programelor. Nu unul perfect, îmi explica tatăl meu (un fin cunoscător al domeniului) ci unul impecabil.
Poate încerci și tu acest exercițiu simplu pe care îl dau ca temă de casă, adesea în sesiunile private:
Amintește-ți una dintre acțiunile tale recente, care te-a lăsat cu îndoieli, nesiguranțe sau senzația de disconfort.
Revezi acel moment cu întrebările:
-A fost lucrul complet făcut?
-A fost cel mai echilibrat lucru pe care l-ai putut face?
-A fost potrivit pentru tine?
-Ai ținut cont de cei din jur?
-L-ai făcut pe deplin?
-Ce lipsea ca înțelegere de acolo?
-Ce tipar de gândire și comportament ai repetat?
Dacă ai nevoie de ajutor de ivit cu drag într-o sesiune privată, în care nu doar că vom găsi împreună răspunsuri, dar vom face pași concreți de la percepția de perfectiune spre impecabilitate.
Commentaires