Dacă mecanismele unei națiuni ar avea organe, am recunoaște cu toții cât de esențială este funcționarea optimă a centrilor săi de comandă: hipotalamusul, hipofiza, epifiza.
Într-un organism uman, ei sunt managerii metabolismului (fluxul constant de energie și materie prin rețeaua de reacții chimice ale unui organism, ce îi permit să se susțină și să se regenereze) și păzitorii echilibrului interior.
Ascultând, în această săptămână aniversară, emisiunile Radio România Cultural dedicate Reginei Maria, m-am întrebat:
-între 1893 și 1927, unde aș așeza-o pe prințesa britanică în organismul națiunii române?
După fascinantele conversații din aceste zile, îi ofer cu încredere locul epifizei — acolo unde simțirea și rațiunea converg pentru a regla ritmurile organismului.
Regelui Ferdinand îi acordăm tronul hipotalamusului, centrul suprem de comandă, care stabilește direcția și strategia organismului. Statul și guvernul în vremea aceea ocupă poziția hipofizară, traducând deciziile regelui în acțiuni concrete, menținând homeostazia și monitorizând atent vibrațiile pulsului politic sau administrativ.
Femeie, mamă, regină consoartă, ziaristă, scriitoare, un real fenomen editorial și artistic, diplomat și lider — Maria este ochiul intern, glanda pineală a națiunii, un om care a construit eleganța din frumusețe, inteligență și umanitate, transformând-o într-o resursă valoroasă a comunicării și conturând cu ea un sens aproape sacru regalității. Regina cu origine rusă și britanică armonizează ritmul sufletesc al României cu cel al lumii civilizate, veghează asupra echilibrului teritorial, politic, economic, cultural și spiritual al întregului organism românesc.
În viziunea endocrinologiei clasice, hormonii hipotalamici stimulează hormonii hipofizari printr-o acțiune verticală de tip „feed-forward” (transmisie înainte), iar aceștia, la rândul lor, inhibă hormonii hipotalamici în mecanisme de feedback (retroacțiune). Similar, interacțiunile din aparatul de stat reflectă aceste procese.
Deși acest lucru este, fără îndoială, adevărat, hipotalamusul însuși este supus reglării de către glanda pineală.
Glandapineală a fost, încă din antichitate, o sursă de reflecție medicală, filosofică, teologică și spirituală. Mințile strălucite au considerat-o „sediul sufletului”. Scopul ei fiziologic, însă, este la fel de măreț și înălțător, chiar dacă nu îi atribuim această calitate.
Glanda pineală este denumită și epifiză cerebrală — epiphysis cerebri — sau conarium, deoarece, la o examinare anatomică, seamănă cu un con de pin (pineal derivă de la „pin”).
Organismul uman are ritmuri intrinseci care răspund cerințelor lumii exterioare: zi, noapte, anotimpuri, erupții solare, fluctuații geomagnetice sau vibrații electromagnetice.
Epifiza armonizează ritmurile interne cu cele externe, acordând microcosmosul nostru la macrocosmos și ajustând metabolismul și capacitățile de adaptare la realitatea existenței pe acest obiect rotitor, de forma unui geoid, ce se învârte în jurul unei sfere de plasmă fierbinte, Soarele.
Este, literalmente, „al treilea ochi”, un fel de ochi intern al corpului.
Reacționează la durata luminii percepute de ochii fizici și transformă această informație în semnale electrochimice sub formă de hormoni, care influențează direct cele patru axe endocrine.
Prin hormonul său principal, melatonina, glanda pineală acționează ca o glandă epi-endocrină supra-axială, reglatoare atât central, cât și periferic. Melatonina are o misiune restauratoare și regenerativă pe timpul nopții și una protectivă și motorie pe timpul zilei. Totodată, joacă un rol cheie prin răspunsul său la cantitatea și durata luminii în numeroase sindroame adaptative.
Cu alte cuvinte, pineala este pilonul în jurul căruia se desfășoară toate celelalte axe endocrine, în raport cu funcționarea lor cronobiologică, adică ritmurile biologice modulate în timp.
Asemenea pinealei, Regina Maria a fost centrul subtil al țării la începutul secolului XX, armonizând conexiunile, sufletele și culturile și imprimând eleganța regală definitiv în memoria celor care o onorăm.
Poate că una dintre cărțile ei va ajunge cândva în bibliografiile școlare și poate că va deveni un influencer post-mortem, unul care continuă să lumineze lucid și să inspire prin moștenirea lăsată!
Comentarii