Zâmbetul uman e generos în oferirea unui farmec aparte doar cu concursul propriilor noastre structuri inestimabile: dinții (cum spun adesea: nu zăboviți în a achiziționa pietre semiprețioase, primiți dinții, ei sunt mult mai mult decât par și îi avem gata înșirați la purtător).
Organele dentare, ca și depozitari energetici și informaționali aleși, sunt structuri foarte sensibile la mediul intern și extern.
Sunt un fel de biomembrane dublu permeabile.
Fluidul dentinal înregistrează un soi de flux și reflux, dinăuntru în afară, de la centru spre periferie, cu rost, cu sens, cu rol purificator, hrănitor, reparator, informator.
Fluidul salivar poate fi absorbit spre interior, de la exterior spre centru, atunci când „există” în aceste „ape” revărsate ceea ce structurile dintelui înregistrează ca nevoie imediată și e mai rapid disponibilul din afară.
Însă aceste mecanisme naturale, ordonatoare, pot fi ușor perturbate de o mulțime de factori.
În genere ele funcționează lin, atunci când sistemul nervos autonom se cablează pe alternanța naturală parasimpatic (mai specific pe calea anterioară a nervului vag) - simpatic.
Atunci când funcționăm preponderent în modul simpatic sau de înghețare (parasimpaticul din ramura dorsală a vagului), dinții devin organe periferice, co-laterale, terminale oarecum, neimportante pentru supraviețuire.
Dacă rămânem un timp rezonabil pe aceste moduri, organismul are „știința” revenirii la matcă, la relaxare, la reparare.
Însă atât ei, cât și noi ca întreg, ne ducem prea statornic existența în moduri dezechilibrate, adesea cu dominanța nervoasă a fricii, a îngrijorării și a anxietății generalizate.
Precum alte organe, dinții au înnăscut simțul înglobării, al incluziunii (incisivi centrali, laterali, canini, premolari - 2 familii, molari - 3 familii) formează o „lume”, o mare familie a cavității bucale perfect integrată în întreg, un ecosistem în sine, o reprezentare a vieții umane în microbiologic.
Nu manifestă „surzenie” la manifestările din jurul lor, ci se oferă servirii a ceva mai mare și atunci noi, ca deținători ai lor, avem datoria, pe lângă o îngrijire dedicată, atentă, zilnică, cel puțin să învățăm de la ei, să transfomăm status quo-ul neputinței de a percepe altceva în afara confirmărilor mintale biasate.
Deși e perioada Black Friday și ar părea confortabil, nu putem cumpăra epifanie la reducere, nici să dăm la schimb surzenia pe o stare satori, nici să obținem atingerea unui Midas printr-un click de produs.
În cazul în care esti familiar cu sistemul ”Cheile Genelor”, poate ai observat că Soarele traversează în aceste zile, ultimele secvențe din cheia genetică 43, cea care vorbește în vibrația umbrei de această surzenie, supraviețuire, capitulare.
Pământul activează totodată, partenerul ei de manifestare, de programare genetică, cheia 23, cu umbra complexității, a fragmentării și a dezbinării lumii.
Ele mi-au amintit de un concept întâlnit acum ceva ani, în timp ce frecventam cursurile unei școli de management și care ar putea fi ușor înțeles folosind modelul cavității bucale și al tandemului genetic 43-23.
El poartă numele de VUCA.
Născut inițial ca un concept militar american, VUCA e translatat apoi în leadership strategic, business, educație, pentru a pregăti oarecum mediul managerial la incertitudine, însă acum se pare că îl putem expanda la starea de spirit a lumii.
Lumea de azi e o lume VUCA caracterizată de:
- Volatilitate (Volatility)
- Incertitudine (Uncertainty)
- Complexitate (Complexity)
- Ambiguitate (Ambiguity).
Răsunetul ei îl văd direct în sesiunile zilnice de coaching cu clienții mei.
Mintea umană polarizată se simte inconfortabil în această stare VUCA.
Ce pare a fi azi sigur mâine nu mai e; avem lângă noi iminentă manifestare a inteligenței artificiale și a roboților, tehnologia de ieri azi e perimată; informații ce păreau credibile acum o săptămână azi se dovedesc a fi false; știința medicală dă senzația că e confuză; am cunoscut bine combustibilii fosili, dar azi avem mașini hibrid sau electrice, iar poimâine cele propulsate de hidrogen; traficul în marile orașe e zilnic o provocare;
biocenoza pare tot mai emaciată; criptomonedele permit deținerea și transferul anonim de valoare; socio-politica pare că aruncă finanțele și economia într-un viitor greu de previzionat; democrația are suflul greoi, după o lungă perioadă de stânga politică cu mișcări pacifiste, ecologiste, cu așezări în libertatea de exprimare, egalitate și toleranță, ne întoarcem la o dreaptă poate nu extremă, dar puțin prea instinctivă, prea impulsivă; nici școala, nici familia nu par a avea răspunsuri satisfăcătoare întrebărilor curioase și îndrăznețe ale copiilor; rezultatul procesului educativ e mai degrabă unul de uniformizare, de adormire „a rebelului creativ”; supraofertă de multiple terapii și totuși numărul cazurilor de depresie și anxietate e în continuă creștere; instrumentele manipulative din mediile digitale au o „finețe” aparte; suprastimulare psihofiziologică în multe paliere ale existenței în goana aberantă după ”fericire” și succes; figura unui conflict neconvențional, atipic, ce palpită la orizont ș.a.m.d.
Putem oare să reconfigurăm VUCA spre o lume nouă?
Mai așezată, dacă nu mai sigură?
Mai clară, dacă nu mai simplă?
Mai închegată, dacă nu mai blândă?
Comments