Am avut ieri o întâlnire tare faină cu un client. Lucrăm împreună de vreo două luni și, pentru că tocmai terminase pauza de prânz, mi-am permis să-i sugerez un desert.
Înghețată de vanilie cu pepene galben, topping de ulei de măsline de bună calitate și un praf de sare.
A început să râdă și a zis:
„– Exact așa e coachingul tău!”
”-Nu știu cum să te recomand, dar ceea ce faci tu seamănă perfect cu desertul descris:
Un amestec neobișnuit, complex și sofisticat”
Într-adevăr, la prima vedere, combinația pare bizară – dulce (înghețată de vanilie, pepene), gras/amărui (ulei de măsline) și sărat.
Dar, când este bine echilibrată, surprinde plăcut, creează un „aha gustativ” și deschide realmente noi perspective senzoriale pentru fiecare component în parte.
Îmi dau seama că nu toată lumea e pregătită pentru asta – și e foarte ok să fie așa.
Cere deschidere, curiozitate, disponibilitate spre a transforma ceva obișnuit, cunoscut, în ceva nou, proaspăt, exuberant.
Cere să te abați puțin de la standarde.
Habar nu am dacă s-a mai gândit cineva la ea – cel mai probabil că da – însă pentru mine e un "must-have" cât timp avem pepeni românești parfumați.
Acum încerc să fac o paralelă între minunăția asta (care poate fi folosită și pe post de masă în zilele caniculare: nu produce spike glicemic, are fibre, proteine și grăsimi ce încetinesc absorbția glucozei în sânge, iar răspunsul insulinei va fi mai blând) și munca mea.
Nu merg pe întrebări prestabilite, obiective SMART și doar „ascultare activă”.
Îmi suflec mânecile și sap adânc în sistemul psiho-cognitiv și fiziologic al clientului.
Analizăm împreună pârghiile mentale reale, poate chiar markerii biochimici, cauzele profunde, triggerii, credințele și convingerile limitative care generează dezechilibre în decizii, acțiuni, comportamente și în homeostazia organismului.
Creierul se ocupă să asigure supraviețuirea, gestiunea energiei și a resurselor, să împlinească practic percepția, implicând mecanismele neurofiziologice, fără să-i pese de vreo stare de boală sau de vreo durere.
Dacă te uiți așa la tine, rezultatul nu e doar insight.
E un proces de creștere interioară, de luare în stăpânire a ta.
E o transformare personală, cu impact în toate ariile vieții tale.
E exact ca experiența cu înghețata.
Simțurile ți se reorganizează – pentru că ți-ai ajutat creierul și mintea să-și reorganizeze percepțiile, tiparele cognitive, intelectualo-emoționale și strategiile interne.
Înghețata de vanilie și pepenele galben – partea dulce, familiară, poate fantezistă cu care clientul vine la coaching și pe care o dorește cu orice preț. E un fel de Soma a lui Huxley.
Uleiul de măsline de bună calitate – partea amară, ”puternică”, neașteptată, provocatoare, pe care o respingem, o avem în resentiment, dar fără de care întregul nu are cum să existe. E precum lectia lui Isus din Legenda Marelui Inchizitor povestită lui Alioșa de Ivan Karamazov.
După ce le găsim și le echilibrăm, devenim conștienți de integralitate, priorități și sens – cu ajutorul... sării.
Așa cum sarea nu este ingredientul principal, dar fără ea totul pare fad și lipsit de viață, la fel și anumite lucruri (atenția, prezența, conștiența, autenticitatea) dau sens unei relații, unui proces sau unei transformări.
Sarea setează echilibrul.
Prea puțină și mâncarea e insipidă. Prea multă și devine greu de înghițit.
Coachingul, ca și sarea, cere dozaj precis. Nu e despre „mai mult”, ci despre cât și cum e necesar.
Sarea nu schimbă forma mâncării, dar schimbă percepția gustului.
Metoda după care lucrez face același lucru: nu schimbă cine ești, ci cum percepi realitatea – iar asta transformă tot.
Metafora sării apare și în Biblie, nu-i așa?
„Voi sunteți sarea pământului.”
Adică noi suntem cei care dăm viață lumii din jur, noi suntem scânteia, noi ne construim Calea, cunoscându-ne esența și valoarea personală.
Așadar...
Coachingul meu este ca o înghețată de vanilie cu pepene galben, ulei de măsline și un praf de sare.
Aparent o combinație ciudată, dar care, odată gustată, dezvăluie o armonie surprinzătoare ce aștepta să fie descoperită.
Nu e despre ce pare.
E despre ce produce în tine.
Îndrăznește. Scrie-mi!
Te ghidez cu răbdare să-ți descifrezi rețeta ta proprie.
Să-ți dai seama ce proporții optime ai deja, pentru viața ta și pentru sistemul tău nervos – doar că n-ai avut curajul (sau contextul) să privești până acum.
P.S. Să încerci o linguriță de înghețată de vanilie cu un strop de ulei de măsline și un puf de sare. Bine?
Comentarii