În următorii 50 de ani, se preconizează că oamenii vor fi expuși unor provocări de sănătate din ce în ce mai diverse și mai complexe.
Ele sunt consecința firească a unor dezechilibre legate de stilul de viață, îmbătrânire, boli cronice, schimbări climatice, mediu poluat, colapsul catastrofal al unor ecosisteme naturale, diversitate redusă a microbiomului intestinal, marea mobilitate teritorială a populatiei, lipsa de educație în această arie, impactul AI dar și al altor tehnologii noi, automatizate ce penetrează cu elan diverse sectoare de viață, etc.
Deja ne dăm seama, cei ce lucrăm în sectorul sănătatii, că fără o abordare deschisă, polivalentă, sistemică ne învârtim în cerc, iar rezultatele sunt incerte, nesigure, de scurtă durată.
Am învățat să privesc omul cât de larg îmi permit conexiunile neuronale din dotare: fizic, mental, emoțional, energetic sau simbolic.
Recent, am introdus în panoplia resurselor de vindecare (pe care le recomand zilnic) necesitatea învățării continue pentru adulți.
Eu cred că va juca un rol vital în gestionarea stării de sănătate.
Secole de-a rândul s-a împrăștiat credința că educaţia omului este cea care se realizează în prima perioadă a vieţii, adică în copilărie.
De altfel, în mentalul colectiv ea subzistă încă, în trei mari secvenţe:
-copilăria, dominată de educaţie
-maturitatea, când predomină activitatea în câmpul muncii
-bătrâneţea, ce se crede a fi o pregătire pentru părăsirea acestei lumi.
Treptat, munca industrială a schimbat puternic întregul conţinut al vieţii, educația fiind nevoită să se prelungească peste vârsta copilăriei.
Chiar dezvoltarea puternică a învăţământului universitar la sfârşitul secolului XIX şi începutului secolului al XX-lea, arată că e necesară continuarea instruirii şi a neo-formării în perioada adultă.
Am găsit diverse definiții ale educației în materialele de studiu.
Stoicii cred că educația este un proces de îmbunătățire a sufletului și de pregătire pentru viață, nu doar o simplă acumulare de informații.
Seneca spre exemplu, îi spune lui Lucilius că e important să se dedice zilnic reflecției și studiului, chiar și atunci când pare că a atins un anumit nivel de cunoaștere sau înțelepciune.
„Non scholae, sed vitae discimus” (nu învățăm pentru școală, învățăm pentru viață)!
El consideră că, pentru a ajunge la Virtute, acea stare complexă de bine, ce presupune autoguvernare, înțelepciune, curaj, bunăvointă, este esențial să înveți să îți controlezi pasiunile și dorințele. Asta înseamnă autodisciplină personală văzută ca o formă superioară de educație.
Jean Piaget e de părere că educația „transformă conștiința psihologică a individului”,
Marc A. Quellet spune că „schimbă sensul experienței umane” iar Ioan Cerghit susține ”creșterea valorii pozitive a comportamentului rațional uman”.
În fapt, educația este construcția și re-construcția continuă a unui model interior de cunoaștere, apreciere (percepție ), decodare a realității și comportament, în raport cu lumea în care trăim.
Ea este totodată un proces de umanizare, prin care indivizii dobândesc noi calități umane cu ajutorul cărora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul familial, social, cultural, profesional, natural.
Necesitatea educației adulților derivă din marile dezechilibre ce s-au produs începând cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai ales între om și mediul înconjurător.
Introducând schimbarea ca mijloc de adaptare, omul se vede nevoit să se schimbe și el!
Transformarea nu se poate face decât modificându-se propria cunoaștere, sistemul de evaluare a realității, punând sub lupă credințe/convingeri, reevaluând tipare de gândire și capacități de acțiune, decoperind și îngrijind noi abilități fiintiale.
Dificultatea conceptului educației adulților, derivă atât din ruptura epistomologică produsă în zilele noastre, cât și din relativ slaba cunoaștere a adultului, poate chiar a copilului și a tânărului. Adesea, întemeierea instruirii s-a făcut doar pe bazele fiziologiei, anatomiei si psihologiei și scăpând din vedere datele antropologice.
Teoria educatiei, se pare că nu a încorporat în sine încă ideea că în fiecare individ există o istorie a evoluției speciei.
Educația este FORMA de ADAPTARE esențială a omului la lume și a lumii la om!
Adaptarea se face printr-un model interior tridimensional de cunoaștere, de receptivitate, de percepție, de comportament.
Întreaga noastră activitate de la naștere până la maturitate, constă în construcția unui astfel de MODEL INTERIOR al lumii, cu ajutorul căruia gândim, acționăm, apreciem.
Cum acest model este al unui timp/spațiu dat, schimbarea cunoașterii, a ierarhiei valorilor și a modurilor de acțiune ne obligă la revizuirea lui în fiecare deceniu, spun specialiștii din neuroștiințe.
Educația adulților presupune susținerea acelor schimbări majore din modelul lăuntric al lumii, sub presiunea evoluției evenimentelor interne sau externe.
Învățarea de calitate astăzi "costă" tot felul de resurse fie că o faci cu cineva sau ești un autodidact (sigur în funcție de domeniu și de forma adoptată).
Ceea ce se livrează gratuit pe social media nu e învățare ci mai degrabă informare și divertisment.
Iar de la informare până la integrare, sedimentare de informații, implementarea lor, trancenderea modelului obsolet intern, e o cale, un parcurs, iar fără un ghid, procesul poate fi anevoios, cu ”cheltuieli” inutile, suplimentare.
Hai să vedem care ar fi câteva din avantajele implementării educației în sectorul sănătății umane și în generarea intenționată a stării de echilibru:
1. Învățarea continuă aduce cunoștințe actualizate despre modul în care diverși factori pot influența sănătatea. Aceste cunoștințe pot ajuta la prevenirea bolilor și la menținerea unei stări optime.
2. Învățarea continuă poate face ca adulții să dobândească abilități de auto-îngrijire sau cum să-și monitorizeze starea de sănătate și să ia decizii informate privind îngrijirea lor personală.
3. Învățarea continuă poate înlesni adulților înțelegerea și adaptarea la schimbările din sistemul de sănătate, inclusiv noile descoperiri științifice, tehnologii sau servicii medicale. Acest lucru îmbunătățește capacitatea lor de a accesa și de a folosi acele servicii precum și de a-și gestiona starea de sănătate într-un mod mai eficient.
4. Învățarea continuă facilitează dobândirea unor abilități de reziliență, precum adaptarea la schimbarea și gestionarea stresului. Aceste abilități contribuie ulterior la menținerea unei stări de sănătate optime și la reducerea riscului de boli cronice asociate cu inadaptarea și rezistența la modificările exterioare.
5. Învățarea continuă te confruntă cu tine, cu limitele tale.
6. Învățarea dedicată cu răbdare construiește osmoza între cine crezi că ești și cine ai venit să fii, trezind prin ”antrenamentul nervos” marea capacitate de regenerare a ființei umane.
7. Învățarea continuă te face să rămâi implicat cognitiv, mișcă fluxurile energo- informaționale pe autostrăzile sistemului nervos, putând preveni degenerari nervoase și instalarea unei forme de demență, despre care OMS în 2021 ne-a informat că 10 milioane de oameni primesc acest diagnostic amenințător în fiecare an.
8. Învățarea continuă ne trimite la doctor, la un specialist în sănătate, unde nu căutăm VINDECARE ci ÎNVĂȚARE, să aflăm o opinie validă despre afecțiunea instalată, despre organul disfuncțional, despre legăturile lui cu alte structuri, despre ritmul și mecanismul lui de functionare, să ne susțină în de-zvățul de dependențe și adictii mentale (uneori foarte bine ascunse), să ne faciliteze claritate în zonele obscure în care nu vedem.
Cred că edificarea Longevității presupune în primul rând să știi cine ești.
Privește educatia ca un real generator de sanatate.
Îndrăznește să înveți zi de zi despre tine și despre lume!
Fără a avea pretenția unui răspuns definitiv, a unei analize complete, te rog și pe tine, dacă ai citit până aici, să îmbunătățești perspectiva mea, cu reflecțiile tale, surprinse poate în aroma unei cafele vibrante.
Comentários