
Am importat diverse sărbători de peste ocean sau din alte culturi, dar la una ca cea de azi nu m-am gândit.
M-a întrebat clienta de dimineață, dacă nu celebrez ”National Nothing Day”.
Habar nu aveam ce mă întreabă…
Am căutat să mă dumiresc și am aflat că jurnalistul Harold Pullman Coffin a propus această „Zi a nimicului” încă din 1972, cu intenţia de a satiriza o mulţime de sărbători „inutile”, dar şi pentru a celebra viaţa în sine.
Era o reacție la ritmul rapid și la cultura hiperproductivă a societății moderne, la lipsa de echilibru interior, la oboseala cronică și anxietatea sporita.
Mult timp, această zi a fost ignorată.
Conceptul Zilei ”Statului Degeaba” a prins contur în anii 2000, inițial ca o mișcare ironică. Grupuri de artiști, psihologi și activiști din Europa și America de Nord au lansat această zi ca o formă de protest față de așteptările tot mai mari dintr-o lume care valorizează constant productivitatea și activitatea, iar burn-out-ul a ajuns la cote epidemice.
Deși conceptul de burn-out a fost menționat pentru prima dată în anii 1970, recunoașterea oficială a acestuia a avut loc treptat.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus burn-out-ul în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD-11) ca „fenomen profesional” abia în 2019, subliniind că este legat de munca profesională, dar nu este o afecțiune medicală.
Această includere a marcat un pas important în validarea și standardizarea sindromului burn-out ca o problemă globală de sănătate mentală.
Burn-out-ul este definit ca o stare de epuizare intensă, cauzată de stresul prelungit și de cerințele excesive la locul de muncă sau în viața personală.
Spre deosebire de oboseala temporară, burn-out-ul se manifestă printr-o incapacitate de a face față provocărilor de zi cu zi și afectează în mod semnificativ sănătatea psihică și fizică.
La început, scepticismul via-a-vis de această zi a fost mare.
Cum să dedici o zi lui Nimic?
Nu e sărbătoare oficială în multe țări, dar cele care au adoptat inițiativa au arătat cum o pauză colectivă poate deveni o strategie de bunăstare psihică.
În Japonia, companiile au oferit angajaților o zi liberă pentru a evita suprasolicitarea.
În Suedia, bibliotecile au organizat „camere ale liniștii”, unde nimeni nu avea voie să vorbească sau să folosească dispozitive electronice. Sunetele paginilor întoarse păreau adevărate revelații muzicale.
Sociologii au documentat efectele zilei: reducerea stresului, îmbunătățirea relațiilor interumane și chiar creșterea creativității.
În 2020, Organizația Mondială a Sănătății a susținut oficial inițiativa, recomandând ca fiecare individ să celebreze această zi în propriul ritm.
Personal nu cred că este un îndemn real la a nu face nimic, la a sta degeaba – oricum, „nimicul” e o noțiune controversată.
Cel puțin din punct de vedere fizic, „nimicul” absolut ar însemna absența completă a materiei, energiei, informației, spațiu-timpului și chiar a legilor, ceea ce este foarte dificil de conceptualizat și de demonstrat.
Dacă ne gândim lingvistic, „nimic” poate fi folosit pentru a exprima lipsa unui lucru sau eveniment, dar întotdeauna se referă la ceva în contextul discuției.
Mai degrabă că e o invitație la echilibru interior, la observare, la bunăstare mentală – un bun memento pentru a ne așeza în noi și a ne personaliza cu chibzuință timpul.
În Italia, conceptul de ”dolce far niente” – dulceața de a nu face nimic – este văzut ca o artă. Nu e despre lene, ci despre a savura momentul prezent, fără presiunea de a fi mereu ocupat.
În Orient, se vorbește de ”Wu wei”, conceptul esențial din filozofia taoistă, care nu înseamnă literalmente să nu faci nimic, ci să acționezi în mod natural, fără a opune rezistență sau a forța lucrurile.
Este despre a lucra cu energia momentului și cu fluxul natural al situațiilor, în loc să te împotrivești lor.
Sau, mai simplu spus: acțiune prin non-acțiune.
Am o pauză pe care o folosesc la scris.
Asta mie îmi aduce o stare de bine.
Sunt detalii din noua mea carte care abia mă așteaptă.
Tu cum celebrezi Ziua Statului Degeaba?
Cum îți construiești azi echilibru interior ?
留言