Când tușul dansează cu penița, creează un refugiu unde gândurile se așează, iar literele veghează! Anxietatea mi-a fost o stare cunoscută de foarte devreme. Nu știam ce nume să îi atribui, ce definire i-ar puncta caracterul, dar recunoșteam acea tensiune constrictivă interioară, foarte precis ca senzație. Migra în localizare, manifestarea îi rămânea aceeași. Am început instinctiv o conversație cu ea. Ca și copil, îi ceream să plece, ne certam la propriu, pentru că nu știam cu