Când tușul dansează cu penița, creează un refugiu unde gândurile se așează, iar literele veghează! Anxietatea mi-a fost o stare cunoscută de foarte devreme. Nu știam ce nume să îi atribui, ce definire i-ar puncta caracterul, dar recunoșteam acea tensiune constrictivă interioară, foarte precis ca senzație. Migra în localizare, manifestarea îi rămânea aceeași. Am început instinctiv o conversație cu ea. Ca și copil, îi ceream să plece, ne certam la propriu, pentru că nu știam cu

Cândva, am auzit-o pe scriitoarea de culoare Toni Morrison (prima femeie afro-americană căreia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură în 1993) spunând: „Dacă există o carte pe care vrei să o citești, dar nu a fost scrisă încă, atunci trebuie să o scrii tu.” I-am urmat sfatul și primul prototip a fost al meu desigur! Ceea ce îmi aduce mie împlinire este să stau cu o formă de artă în față, în brațe, în minte, să devin una cu ea, să-i simt energia, să o descifrez și să o