Am auzit de dimineată o știre, ce anunța că din iulie 2019, Adunarea Generală a ONU, a stabilit ziua de 5 aprilie, Zi Internațională a Conștiinței, ce urmărește promovarea unei culturi a păcii prin dragoste și conștiință.
Automat, gândul mi-a adus în pragul minții întrebarea: cum să deslușim echilibrat acest concept atât de abstract și vag?
Am avut încercări repetate de a stabili în interiorul meu o hartă și niște limite rezonabile pentru acest termen, iar per primam, cred că este esențială separarea de sora ei mai mică ce se prezintă cu numele de conștiență. Adesea sunt folosite amestecat ca și cum ar fi gemene univiteline. În definițiile din dicționar sau cele ale wikipedia, de conștiință pare să se ocupe cu precădere religia, filozofia, sociologia, psihologia iar de conștiență, fiziologia, biologia, neuroștiința.
Conștiința (din latinescul conscientia) conform Wikipedia, este un proces cognitiv care provoacă emoții și asociații raționale bazate pe filosofia morală a unui individ sau pe sistemul său de valori.
În termeni comuni, conștiința este adesea descrisă ca ducând la sentimente de remușcare atunci când o persoană comite un act care intră în conflict cu valorile sale morale. Conștiința privită din punct de vedere religios este legată de o morală inerentă tuturor oamenilor, de un univers binefăcător și/sau de divinitate. Enciclopedia liberă continuă apoi cu diverse abordări pe paliere umaniste și în diverse perioade de timp ale istoriei.
Conștiența desemnează o stare corticală particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi, marcând o conștientizare a persoanei proprii și a mediului ambiant.
Conștiența reprezintă un aspect al funcționării creierului, deci un fenomen nervos, propriu organismelor posesoare de sistem nervos central bine dezvoltat, devenind progresiv mai complexă pe măsură dezvoltării filogenetice și atingând gradul maxim la om odată cu apariția limbajului – fenomen esențial, care a contribuit la dezvoltarea ei.
Nu văd clar diferența, dacă ambele sunt procese cognitive și au la bază un sistem de valori, ce le diferențiază?
Apoi, oare numai omul beneficiază de conștiinta?
Comportamentul etic este doar al nostru?
După cum a descoperit Darwin, orice animal care trăiește în grup, la un moment dat, se supune legilor moralei, legii de aur care spune: ceea ce ție nu-ți place altuia nu face.
Acest lucru îl subliniază cu măiestrie și Frans de Waal, cunoscutul biolog și primatolog, ce s-a făcut remarcat în comunitatea stiințifică prin studiile privind comportamentul și inteligența socială a primatelelor (Primates and Philosophers: How Morality Evolved - 2006).
Așadar moralitatea nu aparține doar oamenilor. Atunci și conștiința e un termen ce nu ne privește doar pe noi...
Și poate că religia s-a erijat abuziv în a ne ajuta să metabolizăm eficient moralitatea în societate. Poate că rolul ei ar fi unul mai subtil, insuficient înțeles de mii de ani încoace.
Tot de Waal spune că ”în ceea ce privește anatomia, fiziologia și neurologia, nu suntem cu adevărat mai excepționali decât, să spunem, un elefant sau un ornitorinc în felul lor.
Chiar și așa-numitele semne distinctive ale umanității, cum ar fi războiul, politica, cultura, moralitatea și limbajul, s-ar putea să nu fie complet fără precedent.
De exemplu, diferite grupuri de cimpanzei sălbatici folosesc tehnologii diferite - unii pescuiesc termite cu bețe, alții sparg nuci cu pietre - care sunt transmise de la o generație la alta printr-un proces asemănător culturii umane. Având în vedere aceste descoperiri, trebuie să fim foarte atenți să nu exagerăm unicitatea speciei noastre. Se pare că strămoșii noștri nu au acordat prea multă atenție acestui aspect, opus antropomorfismului, și tocmai de aceea ne lipsește un cuvânt pentru el. Îl voi numi antropodenial: o orbire față de caracteristicile umane ale altor animale, sau față de caracteristicile animale din noi.”
(scurt fragment din Discover, publicație ce în 2011 l-a plasat printre cei mai importanți 47 de oameni de știință din toate timpurile)
Lucrul cu sinele, devenirea de sine, vindecarea pe orice palier al ființei cred că are la bază printre altele, o cuprindere inițială a acestor 2 termeni și ulterior rafinarea chimiei perceptuale a subînțelesurilor lor.
Ține fără doar și poate de căutarea personală, de nevoia de răspuns, de o structură psihică individuală și evident răspunsurile nu încap într-o simplă definiție sau într-o materie de studiu izolată.
Te invit cu drag, de ziua ei, să îți configurezi în felul tău propriu, în economia ta interioară, conștiința.
Aș mai vrea să adaug la final, cei 2 termeni, așa cum apar în viziunea expusă de misticul și poetul contemporan Richard Rudd, autorul Cheilor Genelor.
Am rezonat de la prima citire cu descrierea lui.
Conștienta: aspect al conștiinței, unic fiecărei forme de viață.
În cazul ființelor umane, conștiența poate fi împărțită pe trei straturi principale, deși în realitate toate trei formează o singură conștiență:
-conștiența fizică,
-cea emoțională
-și cea mentală.
La niveluri scăzute de frecvență, conștiența umană este prizoniera corpului uman - conștiența fizică rămâne înrădăcinată în supraviețuire și frică, cea emoțională rămâne blocată la nivelul dorinței și dramei, iar cea mentală rămâne victimă comparației și judecății.
Pe măsură ce crește frecvența în întreaga ființă, conștiența devine mai rafinată și se mută de la nivelul mediului local la cel al mediului cosmic.
Conștiența fizică devine prezență divină, cea emoțională devine iubire universală, iar cea mentală se transformă în liniște și înțelepciune.
Conștiința: reprezintă tot ceea ce există.
În calitate de Sursă și Creator al realității, ea este indivizibilă, omniprezentă, omniscientă și omnipotentă.
Conștiința nu implică și nu necesită neapărat conștiență. Ea este fundamentul a tot ceea ce este: Ființă și Neființă.
Iar o încununare a explicațiilor lui Rudd, am găsit-o incredibil de simplu ex-pusă, pe note lexicale de această dată de Sergiu Celibidache:
”Conștiența – o trăire absolută, necondiționată, a luminii puternice”
Comments