Adesea pornesc în explorare cu Omul din fața mea având ca punct de start doar întrebarea: ”cum mă vindec"?
Nu știu alții cum sunt (vorba lui Creangă)...
Nu știu alții cum tratează tiparul sănătate / boală...
Dar când mă gândesc la termenul de vindecare, el arată în oglinda sistemului meu cam așa (depășesc voit sfera orodentară, ea fiind adesea doar o imagine holografică a întregului) :
-Vindecarea nu e un dat ci e un Format revelat.
-Vindecarea presupune să navighezi sigur, ferm în biochimia sucurilor metabolice.
Să liniștești simptome și să știi exact cum interacționează moleculele în tapiseria țesutului sau organului afectat. Cam asta se poate bifa cu succes alături de medicul curant interesat de vindecarea integrativă.
-Vindecarea în sine nu există decât prin perspectiva polarizată a unui rău pre-existent. Dacă înțelegem că laolaltă cu răul există în aceeași dimensiune liniară și binele, cu durerea și alinarea, cu disfuncționalitatea și fiziologicul curgător, atunci conceptul în sine își pierde puterea și importanța.
Ceea ce ar fi util să căutăm a dezvolta, e această Artă a ancorării în punctul zero, acolo unde contrariile și polarizarea își strâng mâna. Și nu e un loc unde să rămânem, pentru că viața ne va expulza la periferie mereu și mereu, având un scop evolutiv, inovativ și al expansiunii de conștiență.
-Vindecarea e Neutralitate.
-Vindecarea nu e apanajul medicului, psihologului, coach-ului, consultantului, protocolului, pilulei chimice, magice, salvatoare sau a unui alt factor extern.
-Vindecarea e Înțelegerea Ființei în cât mai multe din dimensiunile ei.
-Vindecare înseamnă a fi conștient, a face corelații și a înțelege cauzalitați.
-Vindecarea e Răbdare și Nerăbdare.
-Vindecarea e Cunoaștere (ce vine ca integrare coerentă post acumulare de informație).
-Vindecarea e Educație (nu învățare în stilul clasic de dresaj al unui sistem ci
"...o educație care va preda că toate vin din interior, că tot ceea ce vezi și atingi, corect sau greșit, bun sau rău, este doar o proiecție a unei lumi invizibile, puternice, care sălășluiește chiar în interiorul tău " - prof. Elio D' Anna)
-Vindecarea e Curiozitate creativă ce coexista cu Comparația competitivă.
-Vindecarea înseamnă Încercare și Eroare până " întâlnești" frecvența potrivită dizarmoniei tale.
De fapt e o ÎNTÂLNIRE.
Orice vorbitor de limba română analizează întâlnire în 2 termeni :
-" în" și "tâlnire", ire e un sufix
- iar miezul cuvântului, e practic "a tâlni", ceea ce în limba maghiară înseamnă a nimeri la țintă.
Cu alte cuvinte întâlnirea e o aruncare la țintă reușită sau o țintă atinsă.
Asta e vindecarea = o întâlnire reală cu dizarmonia.
-Vindecarea presupune inițial Experimentul Observării.
-Vindecarea e Mișcare de Energie.
Atributul principal al corpului inert e un limbaj dinamic, al mișcării, un limbaj fluid...
Celulele dansează în lichidul interstițial, organitele intracelulare se mișcă după muzica citoplasmei, respirația e o "respirație-emanație" (se pare că Big Bangul nu a fost chiar așa Biiiig și nici Bang ci o subtilă expirație Cosmică) o mișcare fără efort, lichidă și nu neapărat aeriană (un fel de replicare a respirației embrionare - termen întâlnit la Bonnie Bainbridge Cohen), apele interioare circulă și scaldă țărmuri îndepărtate de centrul Inimii, moleculele vorbesc între ele printr-un dans fotonic.
-Vindecarea apare prin "îndreptarea" Minții, atunci când ea pătrunde liniștea, nemișcarea, ce permite de fapt totodată, deplina Mișcare a structurilor corporale.
-Vindecarea înseamnă descoperirea și respectarea Adevărului tău interior.
Atunci când ruminația mentală încetează, există șanse reale de mișcare creativă în interiorul ființei tale. Acolo, cu ajutorul Inspirației și al Certitudinii, integrând blând sentimente de victimizare și devalorizare, mândrie și resentiment, găsești resursele directe către homeostazie.
-Vindecarea nu poate fi înțeleasă și cuprinsă cu mintea obișnuită, e un proces ce nu aparține Minții condiționate.
Poate fi inițiat de Mintea mai Înaltă dar are parcursul propriu.
-Vindecarea înseamnă împrietenirea cu sistemul tău nervos autonom și cu creierul.
Ele te vor "conduce" la a te simți în siguranță în corpul tău și în mediul în care te miști. Vindecarea înseamnă ancorarea SIGURANȚEI exact acolo unde sistemul simpatic își dă mâna cu cel parasimpatic, activul cu inactivul, aciditatea cu alcalinitatea.
-Vindecarea e descoperirea Ordinii în haosul aparent al Dezordinii entropice.
-Vindecarea înseamnă Relaxare în mediul restrictiv al presiunii constrictive a bolii, a durerii. Pentru că boala nu e altceva decât un CADOU cu semnificație aparte, menit a ne întoarce la noi, la ceea ce poate susține și întreține creierul.
-Vindecarea vine din Inspirația oferită de aspectele superioare ale noastre, din împlinirea zilnică a priorităților personale "turnate" în misiunea atât de specifică fiecăruia, din expirația Sinelui superior, a însăși înțelepciunii vieții.
-Vindecarea e Întregire, pacea contrariilor.
-Vindecarea se constituie într-un un dans coerent al Vieții, al lui Împreună... tu cu tine, tu cu mintea și inima ta, tu cu mediul în care exiști, într-o deplină cooperare, conexiune și coerență.
-Vindecarea e alinierea la setările biochimice ale geneticii tale celulare.
Încercând să traduc acest concept aparent complicat al STĂRII DE BINE, prin intermediul unei secvențe genetice de baze azotate, îmi dau seama că ne aflăm pe ultimele momente de tranzit ale Soarelui în codonul 23 de pe stringul ADN.
Poate ți-e cunoscut și ție sistemul ”Cheile genelor” a lui Richard Rudd.
Acest codon vorbește despre călătoria viului, de la Complexitate la Chintesentă trecând prin stația Simplității.
Al 23-lea Har genetic, la exprimarea lui superioară, conține unui adevăr sacru : ”ai mai multă încredere în propria ta cale interioară decât în orice învățătură sau învățător din exterior”.
”În cazul lui Buddha, multe milioane de budiști i-au urmat învățăturile, dar foarte puțini au reușit să citească printre rânduri și să extragă chintesența vie. Însă adevărurile lăsate de marii maeștrii sunt mult mai ușor de întrupat decât crede mintea ta. A urma calea mistică înseamnă a te abandona pe deplin lucrurilor care se află în interiorul tău.
Calea de mijloc e o cale a abandonului total, ce se formează pe măsură ce pășești pe ea. Este o cale născută din neant, neumblată de nimeni înaintea ta și, prin urmare fără nici o regulă, logică sau motiv.
Dar pentru a merge pe acestă cale trebuie să pătrunzi adânc în tine însuți și să descoperi acea chintesență autentică pe care doar tu o poti recunoaște.
Aceasta este febra lui Buddha”.
Ca și concluzie, dar nicidecum definitivă, pe modelul fractalic, am putea construi vindecarea integrativă, colapsând unde de emoție polarizată, în chintesența proprie, după noi hărți mentale, exact la granița unde SIMPLITATEA întâmpină curtenitor COMPLEXITATEA.
Comments