În următorii 50 de ani, se preconizează că oamenii vor fi expuși unor provocări de sănătate din ce în ce mai diverse și mai complexe.
Ele sunt consecința firească a unor dezechilibre legate de stilul de viață, de îmbătrânire, boli cronice, schimbări climatice, mediu poluat, colapsul catastrofal al unor ecosisteme naturale, diversitate redusă a microbiomului intestinal/tegumentar, marea mobilitate teritorială a populatiei, impactul AI dar și al altor tehnologii noi, automatizate ce penetrează cu elan diverse sectoare de viață, etc.
Cred că sănătatea se construiește individual în pași mici.
Deja de ceva timp ne dăm seama, cei ce lucrăm în sectorul sănătății, că fără o abordare deschisă, polivalentă, sistemică ne învârtim în cerc, iar rezultatele sunt incerte, nesigure, de scurtă durată.
Am învățat să privesc omul fizic, mental, energetic și simbolic.
Recent am introdus în panoplia resurselor de vindecare pe care le recomand zilnic, necesitatea ÎNVĂȚĂRII CONTINUE pentru adulți.
Eu cred că va juca un rol vital în gestionarea stării de sănătate a viitorului.
Secole de-a rândul s-a împrăștiat credinţa că educaţia omului este cea care se realizează în prima perioadă a vieţii, adică în copilărie.
De altfel, se considera că ar exista trei mari secvenţe ale omului:
-copilăria, dominată de educaţie,
-maturitatea, când predomină activitatea în câmpul muncii,
-bătrâneţea, ce se credea a fi o pregătire pentru părăsirea acestei lumi.
Treptat, munca industrială a schimbat puternic întregul conţinut al vieţii, educația fiind nevoită să se prelungească peste vârsta copilăriei.
Chiar dezvoltarea puternică a învăţământului universitar la sfârşitul secolului XIX şi începutului secolului al XX-lea, arată că e necesară continuarea instruirii şi a neo-formarii în perioada adultă.
Am găsit diverse definiții ale educației:
-„transformare a conștiintei psihologice a individului” - Jean Piaget.
Jean Piaget a fost un psiholog elvețian și epistemolog genetician. Studiindu-și cei trei copii ai săi, din fragedă copilărie până au început să vorbească, Piaget a dezvoltat teoria dezvoltării cognitive, ce descrie o serie de etape ale dezvoltării intelectuale pe care copiii le trec până la maturizare.
Tot el spunea: inteligența este ceea ce folosești când nu ştii ce să faci!
-”modificarea valorii pozitive în comportamentul rational uman” - Ioan Cerghit, în Prelegeri Pedagocice, 2001
-”educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea” – Nelson Mandela
În fapt, educația este construcția și re-construcția continuă a unui model interior de cunoaștere, apreciere (percepție) și acțiune în raport cu lumea în care trăim.
Ea este totodată un proces de umanizare prin care indivizii dobândesc noi calități umane cu ajutorul cărora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul familial, social, cultural, profesional, natural.
Necesitatea educației adulților derivă din marile dezechilibre ce s-au produs începând cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai ales între om și mediul înconjurător.
Introducând schimbarea ca mijloc de adaptare, omul se vede nevoit să se schimbe și el!
Transformarea nu se poate face decât modificându-se propria cunoaștere, sistemul judecăților de evaluare a realității, punând sub lupă credințe/convingeri, reevaluând tipare de gândire și capacități de acțiune, decoperind și îngrijind noi abilități fiintiale.
Dificultatea conceptului educației adulților, derivă atât din ruptura epistomologica produsă în zilele noastre, cât și din relativ slaba cunoaștere a adultului, poate chiar a copilului și a tânărului.
Adesea, întemeierea instruirii s-a făcut doar pe bazele fiziologiei, anatomiei si psihologiei și scăpând din vedere datele antropologice.
Teoria educatiei, se pare că nu a încorporat încă ideea, că în fiecare individ există o istorie a evoluției speciei, nu doar a lui per se sau a familiei sursă.
Educația este FORMA de ADAPTARE esențială a omului la lume și a lumii la om.
Adaptarea se face printr-un model interior tridimensional de cunoaștere, de receptivitate, de percepție, de comportament.
Întreaga noastră activitate de la naștere până la maturitate, constă în construcția unui astfel de model interior al lumii, cu ajutorul căruia gândim, acționăm, apreciem.
Cum acest model este al unui timp/spațiu dat, schimbarea cunoașterii, a ierarhiei valorilor și a modurilor de acțiune ne obliga la revizuirea lui aproximativ în fiecare deceniu.
Educația adulților presupune susținerea acelor schimbări majore din modelul interior al lumii, sub presiunea evoluției evenimentelor lăuntrice sau externe.
Învățarea de calitate astăzi "costă" tot felul de resurse fie că o faci cu cineva sau ești un autodidact (sigur în funcție de domeniu și de forma adoptată ).
Ceea ce se livrează gratuit pe social media nu e învățare ci mai degraba informare.
Iar de la informare până la integrare, înțelegere, sedimentare de informații, implementarea lor, trancenderea modelului obsolet intern, e o CALE, un parcurs, iar fără dedicare consistentă sau un ghid talentat, procesul poate fi anevoios și "cheltuitor" suplimentar.
Hai să vedem care ar fi câteva din avantajele implementarii ei în sectorul SĂNĂTĂȚII organismului, al stării lui de bine ?
1. Învățarea continuă aduce cunoștințe actualizate despre modul în care diverși factori pot influența sănătatea. Aceste cunoștințe pot ajuta la prevenirea bolilor și la menținerea unei stări optime.
2. Învățarea continuă poate face ca adulții să dobândească abilități de auto-îngrijire sau cum să-și monitorizeze starea de sănătate și să ia decizii informate privind îngrijirea lor personală.
3. Învățarea continuă poate înlesni adulților înțelegerea și adaptarea la schimbările din sistemul de sănătate, inclusiv noile descoperiri științifice, tehnologii sau servicii medicale. Acest lucru îmbunătățește capacitatea lor de a accesa și de a folosi acele servicii precum și de a-și gestiona starea de sănătate într-un mod mai eficient.
4. Învățarea continuă faciliteaza dobândirea unor abilități de reziliență, precum adaptarea la schimbărea și gestionarea stresului. Aceste abilități contribuie ulterior la menținerea unei stări de sănătate optime și la reducerea riscului de boli cronice asociate cu inadaptarea și rezistența la modificările exterioare.
5. Învățarea continuă te confruntă cu tine, cu limitele tale, iar cu răbdare construiește osmoza între cine crezi ca ești și cine ai venit să fii, retrezind prin antrenamentul nervos marea capacitate de regenerare a ființei umane.
6. Învățarea continuă te face să rămâi implicat cognitiv, mișcă fluxurile energo- informationale pe autostrăzile sistemului nervos, putând preveni degenerari nervoase și instalarea unei forme de demență, despre care OMS în 2021 ne-a informat că 10 milioane de oameni primesc acest diagnostic în fiecare an.
7. Ar fi util să mergem la doctor nu să căutăm VINDECARE ci învățare și educație.
Să ne învețe despre afecțiunea instalată , despre organul disfuncțional și legăturile lui cu alte structuri, să ne susțină în de-zvățul de dependențe, adicții mentale (uneori bine ascunse) și iluzii. În loc să plecăm cu rețete, să ieșim cu sensuri de cuvinte noi, de atitudini rodnice în echilibru, strâns înnădite peste ceea ce credeam că știm, că avem sau că suntem. Cam așa obișnuiesc să îmi SURPRIND clienții, unii sunt entuziaști, alții nu mai vin sau revin după ceva timp cu remarca: ”cred că am înțeles ce mi-ați spus, putem merge mai departe?”...
Fără a avea pretenția unui răspuns definitiv, a unei analize complete, te rog pe tine, dacă ai citit până aici, să aduci perspectiva ta asupra rolului cunoașterii și cum educația construiește pe nevăzute dar palpabil sănătatea viitorului!
Σχόλια