Mai puțin poate însemna mai mult

Ce spune preocuparea obsesivă de azi pentru: corp, imagine, diete restrictive, suplimente antiaging, antioxidanți, fitness, exerciții fizice extreme, tinerețe fără bătrânețe, intervenții estetice la îndemănă oricând, dezvoltare personală la vrac, despre noi și identitățile noastre?

Fără să fie nevoie de o analiză sintactică amănunțită între toate acestea și sfera psihică inconștientă, realizăm că identitatea speciei umane e una fragilă, adolescentină, puțin ancorată în centralitatea adultă a ființei, ce simte nevoia să imite, să copieze, să mimeze valoare, să urmeze orbește diverse trenduri și mode, să dea bine în pozele de pe rețele.

Lipsa de încredere, inadecvarea, subordonările, vanitatea, alimentate de tirania standardelor actuale, dezvoltă o nemulțumire de sine cronică, aproape patologică, în care un echilibru Psiho-Neuro-Energo-Imuno-Social e dificil de menținut.

Pfuuu ce cuvânt interminabil am compus ... limba germană este cunoscută pentru capacitatea ei de a forma cuvinte compuse lungi, economisind timp și spatiu în comunicare, dar uite că și limba română se adaptează binișor la sinteze dacă-i musai.

Societatea pare oarecum schizoidă, protoclinică, individul duce o luptă pe fronturi iluzorii, ce se va sfârși cu pierderea exact a rezultatului pe care îl țintește: junețea imaginii, sănătate veșnică și ordinul nemuririi.

Așa am ajuns cu o clientă să vorbim cât de echilibrat ne-am priceput, despre dinți, estetică, zâmbet de revistă, zahăr, diete alcaline sau importanța fructelor în alimentație, dezvoltare personală în sănătate.

Ea spunea:

-Ana, sunt voci avizate ce recomandă fructe cu orice preț, zilnic, copii și adulți, pentru că aduc organismului vitamine și minerale.

Eu:

-Ele sunt într-adevăr alimente complexe (nu complete), dar oare aduc "numai" beneficii, sunt ele supereroi?

E un topic ce poate fi larg dezbătut, nu am pretenția că am să-l cuprind întreg, dar împart cu tine felii din discuția noastră.

Eu văd 2 pericole bine definite cel puțin la nivel dentar:

1.Fructele sporesc placa bacteriană pe dinți, prin aportul nutritiv al glucozei, direct către microorganismele ce o alcătuiesc.

2.Scad capacitatea de tampon a salivei, pentru acidul per se din conținutul lor și pentru cel generat în metabolismul microbian al ecosistemului cavității bucale.

Cu siguranță consumul de fructe nu are numai plusurile vândute de media, are și minusuri, care depind de origine, ritmul de aport, planul de dietă, autoritatea medicală în materie de nutriție la care te raportezi și multe altele.

Și poate că privind exact prin prisma cavității bucale avem ocazia să modulăm fin percepția asupra lor.

Le luăm pe rând.

Fructele, indiferent dacă le găsim în copac sau mai aproape de pământ, conțin:

-pH acid (de regulă sub 6,5)

-zaharuri / glucide / carbohidrați (indiferent cum vrei să le numești ): simpli sau complecși

1.Glucoza de oriunde, inclusiv din fructe, e combustibilul energetic preferat, atât pentru fracțiunile celulare umane cât și pentru microorganismele plăcii bacteriene.

Acestea vor spori ca număr de colonii iar produsul lor final de metabolism este invariabil un compus acid.

Se spune că aproape toate fructele și legumele sunt acide însă după metabolizare au un efect alcalinizant asupra organismului.

O fi așa ?

Exemplul clasic al unei lămâi: fie că o introduc în gură, fie că mă gândesc la ea (am avut o experiență anterioară de consum a ei) creierul percepe prea mult acid, pericol de distrugere al mucoasei orale și va porni la nivel de talamus, hipotalamus, nervi cranieni un program de protecție prin :

-secreție crescută de salivă (apoasă preponderent) la nivelul glandelor parotide

-concentrație crescută de bicarbonat de sodiu.

Și așa se asigură că deturnează aciditatea și previne injuria.

Deci efectul alcalin vine din sistemele tampon și nu din descompunerea fructului.

2.Dificil de explicat, dar da, organismul are propriile lui sisteme tampon, propriile lui sisteme de echilibrare pH, care nu dau greș decât în condiții patologice grave renale sau pulmonare.

Mă întreb cu cât efort creierul aduce saliva la 6.7 după agrișa/lima cu pH 2.80 - 3.10, pentru că homeostazia acido-bazică este esențială funcționării organismului în limite fiziologice.

În condiții normale, echilibrul acido-bazic este menținut la un pH arterial între 7.36 și 7.44 și un pH intracelular de 7.21:

-fie prin creșterea cantitativă a secrețiilor

-fie prin propriile substanțe alcalinizante de tip carbonic: bicarbonat de sodiu, de tip fosfat, proteine sau hemoglobina.

Așadar la consumul de fructe :

-Zilnic

-Repetat

-Ritmic (la cîteva ore) e depășită capacitatea organismului de a tampona eficient aciditatea cavității bucale (provenită pe de o parte din fruct și pe de altă parte din catabolismul microbian).

Dacă lucrul acesta se întâmplă izolat, din când în când, atunci nu produce efecte secundare.

Dar dacă are loc pe o perioadă îndelungată, zi de zi, demineralizările smalțului nu întârzie să apară.

În experienta mea clinică am observat acest fenomen la familii de vegani, vegetarieni, frecvente fresh-uri, smoothie-uri sau atunci când snack-box-urile copiilor erau compuse zilnic din multe bucăți de fructe crude/ uscate.

Dacă te confrunți cu demineralizari, indicația mea prietenoasă, pentru un smalț protejat ar fi să încerci să reduci consumul de fructe la 1 dată / zi (maxim 2 ori).

Poți face o porție generoooaaaasă cantitativ și calitativ, ce să satisfacă gustul preferințelor "fructifere" (ai grija să aduci fibre, proteine și lipide înainte, să nu te trezești cu spike-uri uriașe de glucoză și insulină în sânge, dar asta e o altă poveste interesantă) iar pentru snacks-uri alege legume (mai puțin acide, mai puțin bogate în glucide, cu efect de auto-curățare dentară sporită ).

Și n-am să vorbesc acum despre alte aspecte importante vis-a-vis de fructe, aș lungi prea mult scrisul.

Te las pe tine să meditezi la acestea:

-originea și cultivarea fructelor,

-diferențele fizico-chimice izotopice ale unor fructe, ce nu cresc în arealul nostru geografic și sunt dificil de recunoscut enzimatic metabolic pentru corp (gen mango, ananas, nuca de cocos, papaya),

-gradul lor de pârguire naturală atunci când ajung pe masă,

-tratamentele cu pesticide (tiabendazolul la banane și citrice pare a fi cel mai folosit) pentru prevenirea deshidratării și a stricării lor,

-cantitatea de biofotoni (produsă în procesele naturale metabolice sub influența Soarelui) care sunt picătura de vitalitate pentru om de fapt,

-esența energetică rece a lor, deloc propice unor organisme ce trec prin perioade lungi de temperaturi scăzute, cum e clima temperat continentală (poate că nu întâmplător Natura nu ne oferă iarna sau primăvara variante fructifere).

La final, mai adaug ceva: fiecare Om are propriul Adevăr! De obicei ne credem propria poveste...

Și poate că pentru X sunt bune fructele (nu apar demineralizari nicăieri, are suficiente amilaze de metabolizare, resurse alcaline ) dar pentru Y ( în "povestea" lui) nu se potrivesc deloc.

Așadar avem nevoie să ne educăm, să ne împuternicim în cunoaștere, să ne observăm, să ne măiestrim în arta Vieții, în joaca ei, în corporalitatea paradoxală ce ne-a fost oferită la concepție pentru o cultură fizică și psihică echilibrată.