„Descoperă ceea ce îți place să faci și nu vei munci nici o singură zi din viața ta”, îi împărtășeam ieri unei cliente.
Fraza nu îmi aparține mie, ci lui Confucius.
În ultimele săptămâni, am avut clienți care mi-au povestit de diverse afecțiuni tratate în succesive rânduri, cu diverse abordări clasice sau complementare, interpretate în multe concepte, „eliberate” emoțional, că e la modă, abordate pozitiv, că e în tendințele psihologice, simbolizate divers, cât să găsească sensuri metafizice, însă totuși ele nu se rezolvă, ci revin încăpățânat.
Ce legătură are a doua frază cu prima?
Ce legătură are sănătatea cu munca?
Ar fi multe de spus...
Cam tot ce se petrece în corp este supravegheat, orchestrat, manageriat, direcționat de creier.
În afara situațiilor de accident sau otrăviri (deși și aici ar fi de dezbătut), sistemul nervos e responsabil de homeostazia și sănătatea globală a organismului.
Iar acest sistem complicat e direct/indirect influențat de o multitudine de factori printre care precogniții, percepții, reprezentări, credințe, convingeri personale sau colective.
Inima creierului (dacă are una) ”saltă de bucurie”, vorba lui Creangă, atunci când întreaga lui structură este perfect funcțională și se aprind coerent constelații neuronale complexe și dinamice, inclusiv o zonă nouă din neocortexul medial prefrontal, răspunzătoare cumva de integralitatea noastră, de exprimarea profundă a esenței noastre, a sâmburelui nevăzut al ființei.
Din punctul de vedere al neurofiziologiei, nu am venit ”să fim”, așa cum se bate toba pe străzi spirituale atractive, ci ”să facem”.
Și nu ”facem” pentru a câștiga prestigiu, reputație, capital de imagine, averi, relații, titluri (pot fi contextuale, dar nu punctul terminus), etc.
Ci ”facem” ca să transpunem în formă, misiunea personală, vocația dacă vrei, acel geniu latent, acea rețetă genetică perspicace, acele fraze încriptate unic în ADN-ul miliardelor de celule ce ne constituie.
Modul în care mă exprim, poartă numele de prioritate sau valoare personală (nu termenii sunt importanți aici).
Valorile pot varia în forma de manifestare fizică cu vârsta, cu diverse condiții fiziologice sau psihologice, cu experiențe și evenimente marcante sau diverse puncte de reper prin care trecem.
Dar acel ceva unic rămâne, așteaptă să fie rafinat în continuare și să își găsească o modalitate și mai adaptată, mai rafinată, de a se arăta, de a contribui.
Și astfel creierul, având o chimie echilibrată, implicată, aliniată la Viață, va menține parametrii fiziologici în limite sănătoase.
Foarte scurt spus și expus.
Așadar, faci ceea ce ai de făcut?
Știi ce ai venit să faci?
Unde ai atenție și interes, unde ai răbdare și retenție, unde ai manifestat practică înaintea practicii, cum spunea Marc Nepo în „Practică fără sfârșit”?
„... E vorba întotdeauna de practică înaintea practicii.
Să poți să stai uneori neînțeles de mult, să simți, să înțelegi misterul fiecărui instrument sau meșteșug ce se vrea invocat.
În Japonia, ucenicul nu-și murdărește mâinile cu lut, nu lucrează la roată până nu își urmărește maestrul ani întregi.
În Hawaii, înainte ca un tânăr să atingă o barcă, e nevoie să stea pe stâncile strămoșilor și doar să privească marea.
În Africa, înainte ca un copil să aibă permisiunea să folosească o tobă, e nevoie să simtă cu mâinile pielea ce va deveni acel instrument și să viseze acel animal a cărui inimă îi va ghida percuția.
La Viena, un copil talentat e nevoie să asiste la construcția unui pian, la asamblarea clapelor, înainte de a învăța gama.
În Elveția, circulă o legendă care spune că orice producător de ceasuri are de contemplat suficient trecerea timpului, înainte de a asambla micile piese și fragmente.
În aceste moduri e autorizată de fapt nașterea iubirii parcursului, cea care e dătătoare de viață.”
Parcursul exprimării de sine, al esenței, al vocației înnăscute este așadar, cel dătător de viață, cum spune și autorul.
Poate că nu întâmplător suntem azi în ultimele secvențe genetice activate de Soare, pe codonul 14 (cei care nu știți de sistemul „Cheile Genelor”, recomand cu drag cartea cu același nume, scrisă de Richard Rudd), în care se vorbește despre competență, abundență și putere.
Competența nu e ceva ce se învață, e ceva la care te ”trezești” sau nu, pentru că la fel de bine poți rămane înrobit în mediocritate sau impotent în compromis.
Competența nu înseamnă comparație competitivă, ci emanație creativă, e un limbaj genetic pe calea ta, în misiunea ta.
Competența este o calitate ce ne însoțeste valorile și munca.
De întruparea acesteia depinde felul în care ne realizăm misiunea.
Ea asigură realizarea succesului material fiindcă e un câmp morfogenetic de fortă ce creeaza prosperitate și într-un fel împuternicește. Însă nu e acea suveranitate personală la care te-ai aștepta.
”Puterea individuală nu e decât un mit.
În ciuda faptului că a 14-a cheie a genelor ține de puterea personală, siddhi-ul său ține de sfârșitul tuturor lucrurilor personale.
La acest nivel, trebuie să vedem omenirea ca pe un vehicul spațios care se extinde.
Fiecare ființă umană este doar un alt set de instrucțiuni bioenergetice în organismul extins. Individualitatea este de fapt același lucru cu interferența.
Dacă o celulă din trup se comportă ca și cum ar avea o identitate proprie, ea nu poate funcționa corespunzător. E ca și cum ferestrele acelei celule sunt murdare, iar informația nu poate trece eficient și transparent de la organismul extins către celulă.
Boala se datorează faptului că ea crede că există independență. Și noi, oamenii, suntem organisme unicelulare dintr-un organism mult mai vast.
Nu noi suntem cei care contăm — nu există „noi”.
Există doar programare siddhică, pentru a crea din ce în ce mai multă abundență.
Chiar o singură persoană care manifestă acest siddhi va crea valuri de prosperitate și bunăstare spirituală oriunde ar merge” R. Rudd
Am formulat întrebări simple dar știu că răspunsul sau mai ales punerea lui în scenă,
cer:
-claritate,
-lucru dedicat cu sine,
-receptivitate spre sarcini inconfortabile,
-o combinație de curaj cu vulnerabilitate să te distingi și să înfăptuiești ceva-ul tău unic.
Las contemplarea deschisă pentru filozofia ninsă a unei zile de noiembrie; dacă ai nevoie de sprijinul meu scrie-mi, te ajut cu drag!
Comentários