Despre Libertate în luna Iubirii

Știu că e luna oficială a iubirii, a lui Eros, fie el Valentin sau Dragobete, că media abundă în comentarii pe marginea ei și în promisiuni stilistice pentru relații împlinite…

Eu vă invit cu drag să privim momentul printr-o versiune diferită a iubirii.

Ascultând radioul, am auzit la un moment dat, o știre ce anunța sonor deschiderea unei noi farmacii în Cluj, într-o zonă unde mi se părea că ele sunt bine reprezentate.

Cu ochii spre periferie, ușor imprudent aș spune, având în vedere că eram la volan, am început să observ amplasamentul crucii verzi sau roșii, destul de strigătoare în evidența privirii și de aici m-am tot gândit: care ar fi raționamentul să găsim punct farmaceutic lângă punct farmaceutic (făcând front comun, în linie cu câte o bancă)?

Suntem într-o stare atât de precară a sănătății?

Avem atât de multe condiții cronice ce necesită suport medicamentos constant?

Suntem atât de obsedați de tema unui corp tânăr, fără hibe, fără disfuncționalități încât căutăm starea de fericire și la farmacie?

E adevărat că farmacia azi, e combinată adesea cu drogheria, limita între ele s-a estompat vizibil, acolo găsim alimente, produse dietetice sau de îngrijire personală, pe lângă forma galenică sau medicamentoasă clasică, iar oamenii s-au obișnuit să își aleagă singuri suplimentele alimentare după reclame media, după influenceri sau după experiența vecinului.

Poate asta ar fi una din explicații…

Dacă stăruim contemplării găsim cu siguranță și altele.

STAREA DE BINE e un concept relativ, mai degrabă decât unul absolut, e o călătorie umană ce presupune îmbinarea armonioasă a Contrariilor, un Paradox integrat, o stare homeostatică a fiziologiei, o stare echilibrată mintal și psiho-social, ce clădește sentimentul ÎMPLINIRII .

Soarele și Pământul luminează în aceste zile bateria genetică 55/59, facilitând gândirea liberă, nealterată de concept, independizarea de validările exterioare, spălarea rufelor genetice și expunerea transparenței sinelui prin transformare interioară profundă.

Întreaga Rațiune din spatele apariției sistemului ”Cheile Genelor”, se află în acest codon 55, spune autorul, Richard Rudd.

S-a bazat pe întrebarea: cum ieșim din credința fundamentală că suntem victimele propriei realități materiale?

Când suntem triști ne dorim să ne fie bine, când ne e bine ne agățăm de acea stare și trăim cu frica să n-o pierdem, când avem succes ne infatuăm cu orgoliu și falsă putere, când nu reușim, ne facem mici sub umbrela rușinii sau ne terorizăm sub plaga vinovăției.

Din această atitudine inconștientă și inconsistentă față de Viață, se naște speranța perpetuă a fericirii, când de fapt Viața tocmai asta presupune: o îmbinare armonioasă a opușilor, a sinonimelor cu antonimele.

Cred că Darul din cheia 55, Libertatea (un fel de împlinire ”fericită”a geneticii), nu e o rezultantă sau un efect al unor trăsături sau acțiuni, ci mai degrabă un spațiu interior în continuă expansiune, atunci când genetica proprie va fi liberă să funcționeze după legitățile universale, cosmice, ce adesea nu au de-a face cu legitățile Omului modern.

Omul modern vrea sănătate fără boală, viață fără de moarte, plăcere fără durere, extaz fără agonie, etichetă sonoră în lume fără un fond adânc implantat în Pământ, Libertate fără Constrângere; iar această atitudine o citim ușor din mașină sau traversând pe jos centrele marilor aglomerări urbane.

Omul modern speră la elixirul sănătății, pe care să îl cumpere din farmacie, la un transumanism în care să shiftăm de la carne la robot, de la funcțiuni prin sinapse și neuroni și mușchi, la implanturi telepatice fără beteșuguri (vezi noul implant al celor de la Neuralink), ce pot mânui telefonul sau computerul de oriunde, dar care nu recunoaște că viața într-un corp uman, ține de o complexitate de evenimente chimice per secundă, de un istoric medical personal, de interacțiunile complexe dintre celule și țesuturi, de convorbirea cu factorii de mediu (calitatea aerului, a apei, a alimentelor, a substanțelor pe care le aplicăm pe noi), de diversitatea factorilor psiho-sociali, de factorii genetici, de elemente încă nevăzute cu microscopul, ce ne plasează ca și cofactori ai unui echilibru macrocosmic, de Sinele înalt ce nu poate fi manipulat prin nici o găselniță umană de a învinge moartea.

Așa cum noaptea aparține dimineții și moartea aparține vieții.

Calitatea experienței Vieții e data de maturizare în varii aspecte, de elevarea percepției, de mutarea atenției dinspre Eu spre Lume.

În cheia 55 se vorbește despre marea schimbare, despre vaporizarea conștiintei de victimă, despre trezire, despre schimbare si mutație genetică, pentru fi capabili să primim darul sau harul Libertății.

Concepte ce necesită răbdare și introspecție dedicată.

Atunci când am citit prima dată cheia 55 (o anexez în comentarii pentru cine nu are cartea) am revăzut interior o perlă : ” Jurnalul Fericirii ”, Nicolae Steinhardt.

Pentru detalii click pe imagine sau titlu.

El a scris în acest testament literar, despre frecvențe genetice, fără să le numească așa, despre mutații si însănătoșiri spirituale, despre moartea sub semnul lui a fi, despre libertate: ca ”sarea pământului” sau ”darul lacrimilor”.

Însă doar un pasaj îmi tonifică acum memoria:

”Aveam să fiu într-adevăr liberat în chiar ultima zi: numele meu începe cu S., n-aveam pile de nici un fel, nu eram bolnav incurabil, fusesem ” nesincer cu ancheta ”, nu figuram pe listele de turnători (cei ce au colaborat cu organele de administrație) și nu mă număram printre reeducați.

Dar evenimentul liberării se apropie și poate avea loc din clipă în clipă.

În mica celulă de la Zarca, singur, îngenunchez și fac un bilanț.

Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, autogene, ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri și ifose; am intrat nemulțumit ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele și viața îmi spuneau puțin, acum știu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și dușmanii mei, ba și cu mine însumi”.

LIBERAREA are loc când are Loc, să îngenunchem, să privim Realitatea cu ochi de copil, cu minte de adult și cu inimă înțeleaptă!

Cu iubire,

A.