Corpul uman între reel și realitate

Una dintre prioritățile mele de top este cunoașterea lumii prin lentila organismului uman și a biologiei.

Există o lege a corespondenței: precum în cer, așa și pe pământ; precum în macro, așa și în micro.

Conform acesteia dacă înțelegem ce vedem, dacă învățăm să decodăm, putem percepe universul chiar într-o celulă vie sau într-o pană răsărită pe asfalt.

M-am desprins de forma clasică a medicinei, dar nu de esența ei. Continui să caut în corp răspunsuri nu doar la diverse dureri cât la topicuri sistemice generale pentru că, nu-i așa, Pământul și biosfera sa funcționează ca un super-organism viu, ce își auto-reglează temperatura, compoziția atmosferei, salinitatea oceanelor și alte condiții esențiale pentru viață, prin interacțiuni complexe dintre formele vii și mediul fizic.

Îmi spunea o clientă, deunăzi, că ea și colegele de birou își iau informații despre boală sau sănătate de la anumiți terapeuți care fac reels pe diverse rețele media.

A înțeles, printre altele, că este important să stimuleze sistemul parasimpatic și nervul vag zilnic, prin diverse tehnici – de la respirație și exerciții fizice până la suplimente nutritive și gestionarea microbiotei – în acest mod se refac țesuturile, se obține chiar regenerare, biohacking și reversie metabolică.

Bune, utile, dar incomplete!

Biologia nu se lasă păcălită.

Totul în corp (foarte scurt formulat) este despre gestionarea energiei, despre ceea ce introduc și ce scot, despre echilibrul fin al subsistemelor, nu despre un nerv sau o funcțiune izolată parasimpatică.

Din fericire, medicina nu încape într-un reel. Nici în două, nici în douăzeci.

Un videoclip nu este o consultație și nici un tratament general valabil, chiar dacă ulterior îl discuți cu un specialist.

Simptomele sunt individuale – nu conținut viral.

Viața din corpurile noastre nu este o mecanică liniară care să poată fi explicată în 15 secunde… și nici în 15 volume.

Povestea cu nervul vag, susținută de multe teorii recente, este un adevăr parțial care te poate ține departe de cauzele reale ale dezechilibrului tău.

Nervul vag este doar o mică parte din vasta rețea nervoasă a organismului.

Metabolismul uman care susține viața e o reală ecuație diferențială neliniară, ce dovedește multe necunoscute încă nedescifrate.

Dezechilibrul fiziologic nu este o piesă lipsă, ci o disfuncție într-un mecanism interconectat.

Reglajul fin dintre nervii cranieni, sistemul endocrin, metabolism, microbiom, starea emoțională, ritmurile circadiene și cosmice este o simfonie – nu un sunet izolat.

Hai să aruncăm împreună o privire funcțională asupra sistemului nervos.

Sistemul nervos poate fi înțeles mai ușor în funcție de tipul și localizarea informațiilor procesate, nu neapărat după structura anatomică.

O astfel de clasificare funcțională include: sistemul nervos central (SNC), periferic (SNP), enteric (SNE) și autonom (SNA).

Fiecare ramură are roluri distincte:

➤ Sistemul nervos central (SNC):

Este centrul principal de procesare a informației. Integrează nevoile fiziologice și coordonează răspunsurile.

Include: substanța cenușie și albă, emisferele cerebrale, cerebelul și măduva spinării.

➤ Sistemul nervos periferic (SNP):

Gestionează informațiile externe și reacțiile la mediul înconjurător.

Este alcătuit din nervi senzitivi și motori care transmit stimuli către și dinspre SNC.

➤ Sistemul nervos enteric (SNE):

Este localizat în periferie, în interior, în viscerele abdominale și reglează funcțiile digestive.

Funcționează semiautonom, dar direct conectat cu SNC și SNA.

➤ Sistemul nervos autonom (SNA):

Are proiecții în întregul corp si relaționează cu toate sistemele.

Integrează funcțiile corporale automate legând gestionarea terenului de cerințele interne și externe (teren = expresia funcțională a constituției structurale în proriul echilibru intern, în fața agresiunilor endogene și exogene).

Conține trei ramuri particulare:

• Parasimpatică (πΣ) – singura inițiatoare, cea care conceptualizează și cere mai departe în rețea, strategii pentru menținerea echilibrului bazal al metabolismului și al sistemului neuroimunoendocrin.

• Alfa-simpatică (αΣ) – ea calibrează răspunsurile, planifică, congestionează și gestionează durata, intensitatea sau anduranța proceselor metabolice.

• Beta-simpatică (βΣ) – ea completează, încheie, contractă, excretă, ”pune punct” la sfârșitul frazelor inițiate de surorile precedente, prin eliberarea adrenalinei.

Fiecare ramură folosește receptori specifici (para, alfa, beta), neurotransmițători și autocoide (un fel de chimie autonomă la sistemul autonom, o autoreglementare locală).

Autocoidele sunt substanțe chimice produse local, cu acțiune la locul de producere și cu influență notabilă asupra fiziologiei. Ele practic modulează intensitatea și prelungesc durata funcțiilor sistemului nervos autonom.

Dintre autacoidele deja ”celebre” folosite de SNA sunt:

• Serotonina – autocoid, neurotransmițător, hormon.

Ca autocoid, prelungește activitatea sistemului parasimpatic (πΣ), întârziind eliberarea noradrenalinei în neuronii simpatici (ar putea părea o continuă stare de bine să trăiești doar în para, dar nu e ... apar dezechilibre severe în celelalte dinamici vectoriale neuroendocrine).

Ca hormon enteric, secretat de celulele enterocromafine din mucoasa intestinală și utilizat 95% în tractul digestiv, reglează motricitatea intestinală, rata de absorbție a glucozei în sânge, întârziind eliberarea de insulină. Această activitate periferică sprijină activitatea ei centrală de neurotransmițător, antagonic insulinei, favorizând accesul creierului la glucoza din sânge.

• Histamina – susține activitatea neuronilor alfa-simpatici. Este un autocoid și un neurotransmițător.

Prelungește efectul constrictiv al noradrenalinei asupra aparatului cardiovascular, respirator, digestiv.

Este un factor proinflamator, iar cu cât expresia ei este mai intensă, cu atât activitatea alfa simpatică -αΣ- este mai intensă și trenantă; ca atare, răspunsul beta-simpatic -βΣ- va înregistra și el amploare.

• ramura beta -βΣ- nu beneficiază de un autocoid întrucât adrenalina, neurohormonul responsabil de aceasta activitate, are acțiune imediată, iute, scurtă, intensă, iar apoi este degradată rapid de două sisteme enzimatice și eliminată renal.

  
  

SNP, SNE detectează natura cantitativă a provocării, SNC analizează natura calitativă a stimulilor iar SNA calibrează intensitatea răspunsului.

Am simplificat nesimțit de mult anatomia și fiziologia sistemului nervos, ce nu poate fi cuprins într-o ”îmbrățișare”, fie ea oricât de mare.

Am încercat să ne facem o părere obiectivă despre ce poate fi cuprins într-un reel sau într-o postare - aproape nimic!

Nu mi-am propus să spulber iluzii la propriu, ci doar să aduc un strop de realism și claritate în această saga fără sfârșit a informațiilor fanteziste, simplificări înșelătoare, promovate pe rețelele sociale.

Când vine vorba de corpul tău, caută expertiză.

Caută oameni care au studiat, care cercetează în mod continuu, care îți pot oferi o explicație sistemică și comprehensivă pentru disconfortul fizic și/sau psihomental cu care te confrunți.

Cunoașterea reală cere timp, răbdare, observație și discernământ.

Folosește rețelele sociale ca punct de pornire pentru întrebare, nu ca punct de sosire pentru răspuns!

Între un reel și realitate, stă demnă cunoașterea aplicată cu responsabilitate!

PS. Te aștept cu deschidere la coaching!

În cadrul sesiunilor beneficiezi – ca parte firească a procesului – și de educație medicală integrată, susținută de experiența mea profesională în domeniul sănătății.