"Se spune că în grădina unui om pasionat de flori, au apărut la un moment dat păpădii. Imediat i s-au părut complet nepotrivite și a căutat prin toate mijloacele posibile, să le facă să dispară. Păpădiile însă, păreau a fi teribil de rezistente.
Toate metodele de anihilare au eșuat .
Aproape distrus, omul nostru i-a scris unui horticultor renumit pentru știința sa, informându-l în amănunt în legătură cu tentativele lui distructive.
Disperat, îi cerea un sfat. Părea a fi ultima lui speranța .
Și nu peste mult timp, a primit răspunsul...
Scrisoarea era una scurtă (nu exista e-mail pe vremea aceea):
„Îți propun să vezi dacă ai putea îndrăgi păpădiile !”
Adrian Nuță
Am lucrat cu cineva care a ajuns la mine datorită unei gingivite generalizate recurente căreia nu reușea nicicum să îi dea de capăt.
Orice soluție orală, tratament stomatologic sau tratamente alternative naturale păreau fără efect, săngerările și tumefierea gingivală persistau.
Am descoperit din aproape în aproape că își dorea cu ardoare să scape de sentimentul de rușine. Exact ca în povestea de mai sus.
Păpădia creștea de această dată în forma rușinii.
Dar la fel de bine ar putea crește sub forma vinovăției, tristeții, depresiei, anxietății, a sentimentelor de respingere sau separare, etc.
Dacă nu știi cum să lucrezi cu aceste stări, nu știi cum apar, nu ești dispus să consulți un psihoterapeut, coach, medic, atunci fă-ți timp să te împrietenești cu ele.
Nu le nega, reprima, înăbuși sau nu fugi de ele într-o formă pe care mintea deja a învățat să o facă.
Poți la început să le observi, să le recunoști, să le conștientizezi îndeaproape.
Să cauți nuanțe senzoriale.
Stai cu ele...
Poate au culori, sunete, miros, gust aparte, sunt rugoase sau netede la palparea atingerii interioare, vorbesc șoptit sau rostit, sunt insistente sau indolente.
Iar apoi caută să le înțelegi rostul și sensul pentru care există în contextul tău de realitate.
Totodată mulțumește cu smerenie corpului pentru orice afecțiune îți aduce în atenție!
Fie că se numește gingivită, gastrită, colită, cistită, traheită etc.
Chiar dacă nu ajungi la cauza lor în primă instanță, o "re-cunoaștere"a stărilor perceptuale în detaliu, atunci când răsar, nu va atrage/ susține repercursiuni în cascadă cum ar fi adictii sau subdictii, dependențe sau independente, pe care creierul le adoptă pentru a menține sistemul în echilibru.
Cam asta poți face ca primă măsură de ajutor, restul are nevoie de un cadru specializat care să te ajute să echilibrezi momente pe care mintea le-a catalogat într-un anume fel iar rețeaua ”default mode” a creierului se ocupă șă le con-ducă DOAR în acel fel, din rațiuni pur energetice, de economie.
Și asta e rațiunea de descifrare a unei afecțiuni:
-tratamentul alopat al simptomelor în care medicina clasică e maestrul, fără doar și poate
și
-tratamentul a ceea ce nu se vede, a ceea ce nu e evident, găsirea cauzei, folosind ghidajul emoției și al perturbării funcționale de la nivelul organului afectat
Poate în scurta vacanță ai avut timp să stai cu tine și să admiri "PĂPĂDIILE".
M-aș bucura să împărtășești cu mine cum arată grădina ta azi sau dacă ai nevoie de ajutorul meu scrie-mi!
Comentarios