Indiferent de etapa de viață în care te afli, de calea de evoluție pe care o îmbrățișezi, de structura de personalitate pe care o modelezi sau forma de terapie pe care o adopți, drumul de la informație la adevăr se bătătorește mereu în interior.
Atingerea stadiului conștienței adulte, are nevoie, mai devreme sau mai târziu, să fim capabili să rostim clar, răspicat, fără ezitări sau reținere, ceea ce afirma un tânăr autor american:
“I have my own Mind
Heart
And Soul.”
Robert M. Drake
Înainte de a deveni acei humanoizi maturi, „crescuți” la minte, capabili de o gândire critică și o analiză lucidă a lumii înconjurătoare, este necesar să integrăm multe aspecte ale trecutului nostru individual sau colectiv, în care:
-am înțeles realitatea pe dos;
-ne-am înșelat asupra lucrurilor;
-căutam excesiv susținerea care ne limitează autonomia;
-am construit ficțiuni despre viitor;
-am împins în umbră aspecte inconfortabile ale istoriei personale sau colective;
-am uitat să aducem la lumină vise radiante imaginate cu atâta vivacitate odinioară;
-ne-am temut;
-ne-am rușinat;
-ne-am pus cununi de lauri trecători;
-ne-am cocoțat prea sus pe culmi ale îngâmfării;
-ne-am amăgit cu biasuri cognitive și re-confirmări de realități iluzorii;
-ne-am confruntat cu fețe ascunse ale sinelui pe care nu le-am recunoscut;
-ne-am criticat dur chiar și atunci când alții au renunțat să o facă;
-ne-am creat povești „fără sfârșit” despre experiențe neplăcute, care au generat convingeri limitative și limbaje absolutizante („de fiecare dată”, „mereu”, „oriunde”...);
-ne-am pierdut apartenența la propria bucurie și la sentimentul de „acasă”din noi;
-ne-am pierdut răbdarea cu noi și cu lumea;
-am lăsat creativitatea și inovarea să fie purtate de vântul AI pentru că decizia, designul original, arta, creația, interacțiunile sociale autentice cer implicare, dedicare, efort - și ele sunt domenii exclusiv umane; dar speranța nu s-a pierdut deoarece vântul nu irosește nimic iar aceste calități pot fi recuperate la fiecare ”adiere”;
-ne-am ispitit cu soluții rapide, pastile minune și terapii cu nume captivante;
-ne-am „anesteziat” sistemul nervos cu distrageri superficiale, cu opiul înșelător al lumii virtuale;
-n-am înțeles clar modul în care informația este componenta de baza a realității (de abia am secvențiat genomul uman), cum funcționează de fapt rețelele de informații dar ne-am construit o viziune naivă, prea optimistă asupra lor;
-ne-am amăgit că accesul la variate tehnologii informaționale din ce în ce mai puternice va aduce doar lucruri bune, eradicarea sarăciei, izbânda în fața bolilor, tinerețe fără bătrânețe, oprirea degradarii mediului, pace globală, depășirea tuturor slăbiciunilor umane, a dezastrelor naturale etc.
Poate că acum mai mult decât anterior avem datoria să recăpătăm legătura cu propriul sine dacă nu vrem să ajungem să trăim în medii formate din biți și nu din atomi.
Adultul secolului 21 cred eu, este o persoană capabilă de gândire critică, echilibru, moderație, neutralitate, autoguvernare, relaționare compasivă și răbdare.
Tot el reușește să afirme cu certitudine: a fost nevoie de milioane de ani să realizez că eu sunt eu!
Împărtășesc câteva întrebări esențiale pe care mi le-am adresat în timpul scrierii textului, sper să îți fie de folos și ție:
-Cum arată spațiul meu interior azi? Ce îl ocupă?
-Care sunt fricile care mă limitează acum?
-Cum îmi modifică ele echilibru interior ?
Comments